Probabil că nu înţeleg nimic din viaţă,
(Ce, Doamne iartă-mă, ar fi de înţeles?)
Originalul stă cu falsul, faţă-n faţă,
Primul stingher, al doilea prea facil ales.

Adesea, o mai aruncăm, scârbiţi, la ghena
Cu triste amintiri ce stau la putrezit.
Culpabili, îi recuperăm, tardiv, doar trena
Pe care mai găsim un patos şubrezit.

Dar viaţa e mai şmecheră decât am crede,
Ea poartă rochie mulată şi corset,
Şopârlă ce-n decor arid mereu îşi pierde
Doar coada, reluând periplul… prin ofset.