pe fluviul musonic al poeziei plutesc leșuri
reinventatorii geniali ai lumii
simboliștii
au abandonat abatoarele deschise
suprasaturate de arderi
din despicătura clipei
vin, tropăind ca o armată chineză
congelatoarele
să adoarmă în ele
carnea împuțită a lumii refuzată de katarsis
versul meu are un gust coclit de plombă
deschid frigiderul și mă izbește mirosul de b.u.
în ziua de târg a cărnii umane primești o sacoșă tabu
și câteva picături din sângele lui bach
soutine picta vite însângerate uitându-se la trupuri de femeie
privesc boii lui grigorescu și gândesc
ce bărbați aș fi pictat din ei
trupurile lor grele și albe peste mine
trăgând carul vieții
cu sute de copii și o matcă
spre alte abatoare
spre alte înghețuri
polare
în labiile poeziei a pătruns
un picior gros de vită
și iată poeții, pe jumătate sălbateci
pe jumătate nebuni
minotauri liberi ștanțați sub epidermă
la ușa crematoriilor minții
portarii abatoarelor universului:

sub un iceberg următorul transport fără etichetă
aici nu mai e loc în congelatorul
de nervi