Virgil -
...
uneori îmi aud gîndurile
departe de mine acolo
în lumea lor
ca un radio de bucătărie
măcinînd clipele lumii
seara
fereastra mă privește înapoi
la fel de stranie
precum o stafie
rece întunericul mă atinge
fără zgomot
și fără întrebări
atunci iese din mine
tiptil
singurătatea
variantă
uneori îmi aud gîndurile
departe de mine acolo
în lumea lor
ca un radio de bucătărie
măcinînd clipele lumii
seara
fereastra mă privește înapoi
la fel de stranie
precum o stafie
rece întunericul mă atinge
fără zgomot
și fără întrebări
atunci nudă
iese din mine
singurătatea
ochii ei mari și negri
Poezie:
Comentarii
părere
bobadil -
un poem care te duce acolo, în bucătărie adică.
acolo se nasc toate poemele noastre, să fim sinceri măcar cu noi înșine.
nu știu dacă treaba asta ar trebui să fie atât de evidentă în textul poemului, dacă e benefică adică pentru cititor.
în rest, mi-a plăcut, aproape am plâns pe final ca la filmele americane.
...
Virgil -
tu cînd mai scrii ceva, Bobadil?
singuratatea
nicodem -
ca un radio din bucataria vecinilor, mi se pare mai indefinibil, mai ...acolo, departe de mine.
fara comentariul lui bobadil,
elia-clodia -
fara comentariul lui bobadil, sau domnului respectiv ma rog, acest poem si-ar pierde din farmec. iese singuratatea si cineva o prinde. am plans si eu pe aceeasi traiectorie, dar ca la filmele indiene, ca doar nu imi pasa.
interesant
Virgil -
interesant, eu nu am scris niciodata in bucatarie. nu stiu cum e. iar de plins nu stiu daca este cazul. cel putin eu nu.
uite abia acum imi dau seama ca as putea pune inca o varianta de final