lucrez ca un sclav în românia
zi de zi construiesc
fiecare pagină scrisă e bornă kilometrică.
zi de zi sunt invadat de europa
oră cu oră pierd betonându-mi versurile
înălțând baricade în propriul sânge
(peste 20 de ani)
fiul meu ridică pistolul
fiica mea se pierde în mulțimea
viermifugă a metroului.
(peste 30 de ani)
desigur, învins
mi-am capitonat peștera - frumoasele cărți
de poezie scrise cu sânge
mă apără de frig și arșiță.
mai nou, europa vine la mine în vizită
sunt interesant pe post de sisif.
brusc, o baricadă cedează
într-una din jugularele mele
și imediat apar hoardele ce dau foc
bisericii care sunt. Nu mai fug.
Poezie:
Comentarii
lucian -
poemului tău cu placere îi aduc laude. prima strofă, construită impecabil, pare, pentru mine, a fi cloputul ce anunță ritmul ineterior al următoareleor versuri, care se sprijină pe o construcție poetică impecabilă. în acest poem, se pare, stăpânești perfect tehnica pietrei din capul unghiului.
rafael -
Si mie mi-a placut prima strofa. In continuarea acesteia bati apa in piua de o maniera plictisitoare. Am ramas cu "înălțând baricade în propriul sânge" si cu titlul ilogic, de parca ai putea arde de mai multe ori chiar daca Sisif si Phoenix sunt cumva "rude". Daca tot suna a titlu de film incearca "Scrumul se intoarce", "Razbunarea scrumului" ori variante. Eu as fi spus ScruMiere, insa nu te lua dupa mine ca nici eu "Nu mai fug" de la o vreme.
Ioana Dana Nicolae -
Sunt reușite primele două strofe, a treia mi se pare prea încărcată de simboluri: sisif, hoarde, baricade. "desigur învins" de cine sau de ce? Pentru mine poezia se termină după imaginile acestea de forță: "(peste 20 de ani) fiul meu ridică pistolul fiica mea se pierde în mulțimea viermifugă a metroului." "Scrum" e sentimentul mort din tot contextul ăsta poetic.
stefan doru dancus -
Multumesc tuturor. Parerile dvs. conteaza pentru mine. Sa aveti pace, Dancus