foto: roxana m.

va veni o vreme când voi uita să mă ridic
de pe scaunul șoferului,
va sclipi la apus vârsta mea, în oglinda retrovizoare,

precum în videoclipuri vechi, drumul se întinde liber…
cu greutatea ei feminină,
umbra unei borne kilometrice îmi reduce viteza,

știu numai că volanul îmi simte nepăsarea,

am aprins farurile, noaptea intră leneșă în rezervor…
oare de ce rulez lin, spre familia mea care nu mă cunoaște?

noi doar avem un fulg mare în piept