nu prea am inteles eu care e rostul targului ;bun - vanzare, torc...dar, parca,ele nu justifica, in judecata meu de cititor, gradul in care ai mizat pe acesta idee. insa am gasit aici poezie, si asta ma bucura: "Să rămână doar alunecarea de mine Pe un cer pătat cu nuanțe De mușchi proaspăt. Și-apoi, de-ar veni gerul, Să-mi miroase a gutui și brad, Cu sufletul în nedespărțire." nu prea obisnuiesc sa dau sfaturi in materie de poezie (am convingerea ca fiecare isi poate gasi calea singur, daca acea cale exista), asa ca ma voi margini la o remarca: folosesti prea multe parti de vorbire secundare si multe constructii explicative, de care te-ai puea lipsi (probabil, din dorinta de a transmite exact ideea. Din pacate, o fragmenteaza, ii pune piedica... Uite: "turnurile de zăpadă Ce-au scârțâit prea mult Tot așteptând sfârșitul poveștii mele." - as fi inlocuit cu "scârțâitoare". si gata. putin mai jos: "Și să-mi răstorni colivia asta Ce mi se plimbă pe gleznele albe"...iar apoi vii cu o constructie sur-realista, "vulpile cosite cu spini". Ce vreau eu sa spun este ca cele doua modalitati de scriere nu merg impreuna, se taie reciproc una pe cealalta. iar asta se repeta si spre final: "Hai să mergem la târg, Cu vântul în față, Azvârlit de iatagane Ce nu mă vor desculță Și-mi întorc buzunarele pe dos, Doar mi-or găsi busola, Anafură cu ochi de vultur." oricum, mai citim. dar invata sa ai incredere in cititor, nu-l forta sa vada doar ceea ce crezi tu ca trebuie. lasa-l liber! :)