undeva la sud-est
pe rafturi orare (ca pe-o banchiză colonia de foci)
stau la soare lacrimi uscate acolo pământul e un
copil orfan crescut cu lapte de lună
ultimul nostru oftat şi-a înfipt rădăcinile în
sufletu-i rece

astă toamnă eram corăbii pe mare
catargele rupeau catapetesme alb/transparente
ne luptam c-o pigrafă scrisă de păsări tu ai ales
să faci puţină gimnastică eu m-am
trezit dimineaţa în port fără marfă

în braţele mele e loc pentru toate epavele deşi
mă cunoşti ca o ţîră de om
pot să pun etichete pe moarte pot să mănânc
curcubee pot să erump într-o pată de pardos
dar nu pot să tac sub greutatea cuvintelor

pentru tine gândul mi-e piatra de la gura mormântului
deopotrivă imensă şi neaşteptat de uşoară
o dau la o parte să ieşi
o coloană de fum ne colorează ochii şi buzele
devenim cea mai citită epistolă numai
o părticică din lume crede că sîntem pseudonime

restul ar fi spus prematur