stăteam amândouă pe acoperişul casei
şi vorbeam, ne uitam la luminile lungi ale ferestrelor
jgheaburile erau pline cu mingi verzi
ea avea o fustiţă cloş, ca mătasea
şi vântura o creangă de cais
sau doar se prefăcea că ascultă şuierul acela
ce poate să scuture
eu îi spuneam mai multe parcă duceam pe umăr
un sicriu mereu fără importanţă
şi norii treceau ca nişte şenile
dedesubt roiau puneau o masă albă
apoi i-am auzit mâncând până târziu
am aruncat cu fluturi schilozi în toţi ca şi cum
făceam o ikebana din flori tot mai scurte
ne-am dat jos de-acolo nu copii, nu cuminţi, nici măcar împreună
şi-aproape fără teamă
din nou am ratat
Poezie:
Comentarii
ba n-ai ratat deloc.
moi -
ba n-ai ratat deloc. :)
needless to say...
oana cred ca-i mai mult o
caminante -
oana
cred ca-i mai mult o meta-ratare, ratarea in sine aduce progress. :o)
aveam nevoie de-o portita, cam asta e. nu mi-a venit timpul sa tac.
sa-ti multumesc? :o)
Foarte interesante imaginile
alma -
Foarte interesante imaginile poemului! Nu am decât două observaţii negative, pentru "la luminile lungi ale" şi "în niciun caz nevolnică".
pai... poate eu sa fac asta.
moi -
pai... poate eu sa fac asta. de cate ori scrii ma bucur pana sa te citesc. :)
stiu - e atat de dulceaga afirmatia de mai sus. si atat de nu -eu. dar... cam asa stau lucrurile.
Reiau un comentariu pe care
Raluca Sandor -
Reiau un comentariu pe care deja l-am facut pe acest text, insa dat fiind ca voi acorda fara ezitare o penita, cred ca e bine sa explic si considerentele ptr care...Asadar, repetand:imi pare uluitoare capacitatea de a reda ceea ce e dincolo de realitate in cuvinte, e ca si cum ai desfasura un caleideoscop si l-ai transforma intr-un loc in care se poate pune piciorul si merge. Nici nu mai resimt unele dintre scrierile tale ca fiind perceptibile doar cu ochiul ,ca alaturare de semne ci mai degraba ca pe un salt ...sinestezic, habar nu am sa spun altfel. Fantastice primele 4 parti, abia in penultimul vers ma intrerupe putin "nevolnica" dar in fond este doar un cantec, asa este. Ma intreb de ce, chiar de ce nu ai o carte cu lucrurile astea. Pentru ca eu, personal, as avea nevoie de cartea aia.
alina multumesc pentru
caminante -
alina
multumesc pentru observatie, am schimbat, ai dreptate, nu era nevoie de "nevolnica"ala.
impiedicarea din primul vers n-am reusit sa o rezolv, poate ca pur si simplu s-a racit locul pentru mine. am fost incantata ca l-ai gasit interesant, inseamna ca are viata lui.
oana
de fapt nu eu scriu, e una care trece prin mine din cand in cand. si eu ma bucur cand o face, in rest, e asa o liniste si-un praf.
raluca
uite, comentariul tau chiar m-a emotionat intr-un fel aparte, cumva impur pentru ca nu vreau sa dau mare importanta faptului ca (mai) scriu. e o evaziune cu care nu ma mandresc. intamplator, am vazut o reclama la Hulk in care tipul spunea ca uraste transformarea aceea si ca ceea ce-l inspaimanta cel mai tare e faptul ca-i... place. deci nu, nu carte. in schimb eu sunt easy. si la indemana. :o)
„norii treceau ca nişte
Virgil -
„norii treceau ca nişte şenile”
mi-a plăcut și mie textul. are poezie și asta se simte. nu mi-au plăcut însă alăturările „făcea c-ascultă” și „ca şi cum aş fi făcut”.
remarc însă „norii treceau ca nişte şenile” ca fiind una dintre cele mai reușite metafore pe care le-am citit în ultima vreme.
am facut mici modificari,
caminante -
am facut mici modificari, efectiv nu gasesc alte iesiri. dar sunt excelente sugestiile, am vazut imediat ca erau niste probleme acolo, nu stiu cum de mi-au scapat.
multumesc, virgil, si pentru incurajari.