Virgil -
...
probabil nu vor ieși niciodată oameni din noi
spuneau bătrînii de cînepă adormind
în carapacea lor curați și simpli
ca niște fluturi străvezii în noapte
iar tu mă-ntrebi acum tolănită
peste toate altarele inhibării
dacă am o definiție pentru dragoste
îți zic doar irosește-te
în matematica neliniștilor mele
vei vedea căutări mușcătoare
cum devin tăcere
derivă în noi
Poezie:
Comentarii
îmi place poemul,
yester -
îmi place poemul, găsesc evocare mohorâtă mixată cu un prezent difuz, semisenzual.
probabil nu vor ieși niciodată oameni din noi
spuneau bătrînii de cînepă adormind
în carapacea lor curați și simpli
ca niște fluturi străvezii în noapte
iar tu mă-ntrebi acum tolănită
peste toate altarele inhibării
dacă am o definiție pentru dragoste
îți zic doar irosește-te
porțiunea asta îmi pare ireproșabilă, de aceea poate m-aș fi oprit aici.
las și semnul meu de apreciere pentru ea.
nu știu dacă textul merita o
Virgil -
nu știu dacă textul merita o peniță dar sugestia ta îmi pare cu adevărat valabilă. vezi mai bine ca mine.
Si mie imi place poemul ,
catmardra -
Si mie imi place poemul , l-as fi redus, mai mult, dar e doar o parere. As fi scos intrebarea iubitei si m-as fi oprit la fluturi stravezii in noapte. Oricum un poem excelent.