nicodem -
Întâi, pe ciorne mici, însingurate,
Gravez niște înfometate semne.
La microscop apar dezacordate
Și-n telescop anomalii solemne.
Apoi chivernisesc mărunte jocuri
Din gânduri, vorbe și mai mult din slove.
Le-aștern, precum docil se-așterne-n focuri
Proboscisul prelins din supernove.
Și când au ars, ca aeru-n trompete,
Devin scântei în crisalida beznei
Căzând cum cade ziua, pe-ndelete,
Din unghiul frunții până-n cercul gleznei.
Pricepi tu, cititorule, tangoul vieții
Și-al morții, răstignit pe-un lemn de cnuturi?
Mare mister în lume sunt poeții
Ce au în suflet cărți și-n minte fluturi.
Poezie:
Comentarii
.
bobadil -
Foarte frumos, acum am priceput si eu cum se naste o poezie, din proboscisul prelins din supernove, etc etc Urmeaza cumva vreo poezie sau ramanem la stadiul acestei geneze explicative cu conotatii cosmogonice? Andu P.S. Oricum introducerea supernovei in aceasta poezie care se doreste a descrie o geneza (a unui poem) denota iarasi cat de neinspirat si/sau semidoct sunteti draga domnule nicodem, supernova fiind o stea care desi e foarte stralucitoare este pe cale de extinctie. Lumina nebuloaselor ar fi mai potrivita cu geneza. V-as da o penita, dar mi-e ca moare supernova mai repede.
de ce?
nicodem -
bobadile, cât aș vrea să citesc și la tine o poezie măcar ca aceasta! poti să "deliveri"? oricum, ultimele două versuri ție nu ți se potrivesc. ultimul vers în cazul tău e așa: "tu ai în suflet var și-n minte sârme". de ce trebuie să ne hârjonim?
De ce?
bobadil -
pentru ca imi place. Creierele noastre sunt facute unul din neuroni, altul din anti-neuroni (nu spun care cum ca nu stiu nici eu la o adica) si cand se pun laolalta, iese cea mai tare eliberare de energie posibila. La provocarea ta insa nu am cum sa raspund pentru ca nu is in stare sa deliverez asa ceva si recunosc asta iata, inca inainte sa fim nevoiti sa scoatem pentru lupta ciorapii din dulap (deoarece de sabii nu poate fi vorba aici). Nu pot si pace. Dar nu cred ca asta ar trebui sa ne impiedice sa ne harjonim pe mai departe, tu ce crezi?
sorry
marynna -
Pricepi tu, cititorule, tangoul vieții Și-al morții, răstignit pe-un lemn de cnuturi? nu, nu pricep. nu pricep de ce iti ingreunezi singur misiunea de a transmite ceva cititorului, cautand cuvinte prin dictionarele de specialitate. incarci poemul fara rost.
avataruri
nicodem -
nici tu nu pricepi, marynna? poemul e simplu, doar o "conotatie cosmogonica" a intrat pe radar, asta ca sa dea ambalajului o impresie de pachet. "Mare mister în lume sunt poeții Ce au în suflet cărți și-n minte fluturi", e miezul poeziei si nu cred ca ai mai auzit in alta parte acest poetrib. poetul are dreptul si indatorirea sa sape dupa noi expresii, exprimari si avataruri. Nu crezi? Sunt poeti care imita, copiaza, transpira ca cocosii pe gard, iar altii care isi sufleca manecile si sapă.