dorina mi-a adus cafeaua s-a așezat în genunchi cu rochia în mână
așteaptă. peste un timp, deja
se mișcă dar nu spune nimic
mă știe alb și întors
ca orice poet
scriu dorina se lipește de mine ca o liană își dă drumul la sânge
dorina râde mult, ea crede că eu nu iubesc
dacă aș fi iubit-o ar fi murit de plăcere până acum
îmi zice să o iubesc o viață și o moarte nu se știe niciodată
după arcul sprâncenei știu dorina ai teamă de mine
îi sărut glezna, îi mângâi spinarea cu ultimul vers
îmi plimbă limba de la un soare la altul
(să nu mai fiu atât de obsedat, dacă cineva observă semnele sau îi studiază mersul, eventual)
dorinei îi strecuram pe sub bancă bilețele de amor, îi atingeam genunchii cu buricul stelelor ea fiind din născare un fel de noapte atunci am adormit împreună dar nu s-a întâmplat nimic nimic s-a urcat în nava spațială m-a lăsat în brațe cu un perete alb scorojit te iubesc -așa scria mina -, țestule
dorina s-a dus să-mi spele ceașca, acum putem vorbi despre tine, te știu o adevărată franțuzoaică nemernică
Comentarii
Virgil -
excelent, mai ales finalul text rotund
francisc -
este un text la care țin mult. din acest motiv si numai de aceasta data rog comentatorii (daca vor mai fi) sa nu faca din el un motiv de joacă.... multumesc
Sapphire -
Întrepătrunderea și amestecul fragmentelor temporale m-a trimis cu gândul la un anumit fragment, citit de foarte curând, sper să nu te deranjeze că fac această trimitere: "Mă zăpăcesc rău de tot din cauza timpului. Dacă nu-ți controlezi emoțiile - se opri, se luptă din greu și continuă cu o voce răgușită - asta se întâmplă. Eonii - fracțiunile de secundă - fac schimb de locuri. Și nu mai știi să numeri cum trebuie." (Rosamond Lehmann, Crângul ecourilor"). Bună "construcție", reușind să faci să dispară limita între cel care își stăpânește și același care nu-și stăpânește fluxul emoțiilor. Și parcă e și o formă mai altfel, care te prinde (nu că aceea în care scrii de obicei nu ar fi, dar e plăcut să văd că nu te-ai oprit la un singur drum). Mi-a plăcut foarte mult.
francisc -
mi-e dor de un gratar, o bere buna si un bilețel de dragoste...of, unde esti adolescenta, cu prostia ta cu tot?
francisc -
scuzati (multumesc, la fel)
Sapphire -
Aha. Interesant. Am reținut.
apeiron -
m-am cutremurat de spaimă că ai fi putut greși, scriind, în loc de "plimbă limba"... limbă plimba!!
francisc -
si mie mi se pare acum "plimba limba" cam imbarligat. voi gasi o formula mai bune. multumesc si, cum spuneam, chiar daca textul este scris cu luni in urma, este important pentru mine. apreciez faptul ca va spune ceva. e important sa stiu asta de la voi.
vladimir -
Dorine e chiar foarte bine scris textul acesta... e viu fratioare si misca, nu este doar o relatare si nici macar o colectie de fantasmo-amintiri... e viata in curgerea ei uneori lina, alteori impiedicata... nu am sa iti reprosez micile imperfectiuni formale ci am sa strig in gura mare ca-mi place. Faine mereu aceste intelegeri de sine in/din partea somnoroasa/feminina a noptilor.
francisc -
intotdeauna am incercat sa scriu (pentru ca se pare ca eu scriu) despre viata, pentru ca totul si nimic e viata, ca sa fac, scuzati, filosofari. aici e, cred, marea "sansa" a poeziei si nu numai a ei: de a vedea acolo unde nimeni nu vede si asa mai departe. si, fireste, de a striga in gura mare ca este multumesc, sper sa ne auzim mai des al dvs, francisc