Regret si acum ca dintr-o pornire „miștocărească” (uneori de prostă calitate) – rămasă din adolescența mea „derbedeistică” – cȃndva am jicnit-o, în fibra ei poetic-autentică și extrem de sensibilă, pe Livia Stefan, într-un com. pe alt sit. Cu Oriana e altceva. Suntem, amȃndoi, nuci prea tari ca să nu rezistăm la „contre”. La început, din partea mea, cam sub centura pentru care, ulterior, mi-am cerut scuze (si a avut eleganța să le accepte). Avem, de multe ori, păreri divergente. Care, insa, nu ne impiedică sa dialogam din ce in ce mai civilizat si la obiect. Iar privitor la textul de față, desi resping „ideea” că poezia se face cu „idei”, de data asta „ideea” ei transpusă în text chiar mă încȃntă.