vladimir -
am visat șerpi
într-o singură noapte
aceeași reptilă metalică
și-a înfipt colții
de trei ori
în mâna mea dreaptă
întinsă ofrandă spre tine
pășesc încet ca un călător
rătăcit într-un oraș străin
oamenii sunt grăbiți plouă
îmi e teamă să vă spun
că sunt fericit
uitați-vă la mine zâmbesc
deși doare ca naiba
în cărți au uitat să scrie despre asta
știți timpul e o mare minciună
un fel de nimic fără putere
îl fac frecvent la buzunare
iubind
Poezie:
Comentarii
Sapphire -
M-ai trimis cu gândul la Bonnie & Clide, un film aș spune eu de referință, numai că de data aceasta spargerea ar fi la cea mai parșivă bancă din lume, aceea a timpului. Să nu dai vina pe mine că ți-am dat idei! Eu sunt de partea legii, știi? ;-) Interesant. Un altfel de Vladimir aici. Și totuși... nu ne păcălești, șarpele acela de metal îmi face impresia că undeva se pregătește o trecere.
Virgil -
prima strofa mi se pare un text separat de celelalte nu inteleg expresia "îl fac frecvent la buzunare iubind" textul are pe alocuri o retorica tipica tie dar care parca e artificiala aici putin parerea mea inestetica
yester -
Îmi place textul tău, pentru că prin titlu sugerezi ideea și pentru simplitatea lui. Estetic e reușit, iar expresia de slang de la sfârșit "îl fac la buzunare" updatează plăcut prospețimea imaginii. Faptul că verbul "zâmbesc" este asociat cu o imprecație ușoară și cu o senzație antagonică dă bine! Al...naibi de bine:)! O părere. cu sympatheia, yester p.s. remarc șarpele ce mușcă divin, de trei ori; faină antagonie! Sau mă înșel?:)
vladimir -
Sapphire... buna asta cu Bonnie & Clide :))... pariez ca uneori ai vrea sa mai fentezi si tu legile la fel cum fac eu cu timpul. Profetul... expresia cu pricina este utilizata in medii de șuți (hoti de buzunare... de aici "a șuti", din tiganescul "șuto")... a face la buzunare inseamna a fura... ma rog, e metafora :) Yester... sa stii ca de obicei eu pun la sfarsit titlul si am destule dificultati in a gasi ceva care sa se potriveasca... ma bucur ca ai prins ideea cu muscatura... despartirea sufletului de trup :)
alma -
Remarc o anume simplitate a poemului, odata cu versurile: "oamenii sunt grăbiți plouă îmi e teamă să vă spun că sunt fericit" Dar sunt si locuri unde mai trebuie lucrat, un ligament licentios, ceva versuri fara stabilitate.
vladimir -
Da Alma e mai simplu si poate tocmai de aceea mi se pare potrivit poemul acesta... la asta te-ai referit cu ligamentul licentios - "timpul e" ?
alma -
Da, Acteon, credeam că ai corectat deja :). Recitind, nici expresia din jargon, din final, parcă nu sună tocmai bine.
Jinn -
Într-adevăr, simplu ca și limbaj poemul tău, însă frumusețea lui vine tocmai din faptul că ai știut să apeși adânc în rătăcirea sufletului călător.Până la urmă mușcătura șarpelui mi se pare senzația care este cea mai pregnantă. Toți sunt personaje în trecere, fără chip, străini, chiar și eul liric e un zâmbet lipsit de suflet. Finalul mi s-a părut foarte bun, odată ce reușești o totală răsturnare a primei strofe (care mă duce cu gândul la păcatul originar), răsturnare dată de izul acela argotic din versul "îl fac frevent la buzunare". Mi-a plăcut, maestre! :)
vladimir -
Alma... nu corectez pentru ca n-am alte optiuni :) Jinn... e genul de stare in care mersul pe carbuni incinsi iti pare o joaca pentru copii... aveam nevoie de gura aceea de aer "argotic" ca sa-mi revin in ultimul nod de echilibru. Multam de trecere.
alma -
Acteon, sigur că sunt multe variante. Timpul poate fi o mare minciună. Și ai salvat versul.
vladimir -
Alma e foarte adevarat ce spui insa ai schimbat "timpul" si ai adaugat acel "poate"... de versul meu sunt sigur nu am nevoie sa ma prefac a fi nehotarat :) Pana la urma insa alaturarea problema e vizibila doar pentru cei care cauta prea in profunzime ceea ce eu ofer chiar in scoarta versului.