

Vineri, 27 mai 2011, ora 19.00, în cadrul Salonului Internaţional al Cărţii Bookfest 2011, organizat în cadrul Complexului Expoziţional Romexpo, va fi lansat volumul de poezie Vineri de Aleksandar Stoicovici (Editura Herg Benet, 94 pag.)
E atât de vesel să descoperi poezie cultă pe bune, adică înţesată de arhetipuri şi intertextualităţi asimilate. A fi cultivat înseamnă a nu face poză şi paradă cu ceea ce cunoşti. Aleksandar Stoicovici scrie cu vână despre lucruri grave. Asemenea unui muribund cu ochiul ciudat de viu, el vrea să mestece cu privirea toate gesturile umanităţii. Inciziile practicate de el sunt precise şi eficiente: taie exact acolo unde e ceva de văzut. Dar taie în aşa fel încât văzutul să fie niciodată-înainte-văzut. Pentru că, de undeva din pod, a scos un bisturiu metaforico-metonimic cu care ciopârţeşte banalitatea până îi dă forme explozive. Un poet cu stofă de chirurg plastician.
(Felix Nicolau)
Aleksandar Stoicovici mi se pare unul dintre cei mai interesanţi, vii, dinamici, vitali poeţi ai ultimului val. Aş risca să-l alătur unei serii de poeţi ai graniţei, de poeţi ai limitei, din care fac parte, lîngă Vasko Popa şi Miodrag Pavlovici, excepţionali autori bănăţeni precum Duşan Petrovici, Slavomir Gvozdenovici, Liubiţa Raichici.
Primul ciclu de poezii, Incizie, reia un titlu al lui Vasko Popa şi parafrazează cu har momente epice ermetice, simbolice din reţelele marelui poet sîrb. Rinoceriada sau Douăsprezece pahare adaugă momente ale actualităţii în devenirea avertismentelor. O ruletă rusească sau Apocalipsa de sticlă a lui Klein transcriu avertismente prin intermedierea unor personaje esenţiale ale momentului cultural. În totul, literatura propusă de Aleksandar Stoicovici, aluzivă şi incitantă, numeşte un moment literar viu, foarte implicat într-o geografie literară evidentă pentru cel care înţelege lumea de contact cultural româno-sîrb.
Poet al unui timp al literaturii, dar şi al unui spaţiu literar, Aleksandar Stoicovici defineşte cum puţini o fac un Banat al scrisului tînăr.
(Cornel Ungureanu)
Comentarii
poezia lui alex este una dintre
Virgil -
poezia lui alex este una dintre puținele care au nevoie de introducere. m-a uimit întotdeauna modestia și calmul care o însoțesc. aleksandar lasă impresia unei urechi aplecate pe pămîntul schimbător al realității imediate, dar o ureche care caută să audă sunete pentru care un nepoet nu își va face niciodată timp. pentru că a fi poet nu înseamnă în primul rînd a ști să scrii. ci a ști să asculți. mai ales a ști să te asculți. iar situația lui de „om de frontieră” nu face decît să îl avantajeze. criza tranziției sau a incertitudinii unei apartenențe, criza fluidității și metamorfozei identitare și existențiale nu sînt doar simple „discomforturi” ci avantaje pentru cineva care poate scrie poezie. iar aleksandar ne reamintește asta. am așteptat acest volum de foarte multă vreme.
va multumesc! Virgil, voi face
aleksandar -
va multumesc! Virgil, voi face cumva ca volumul sa ajunga la tine.
cele bune!
aleksandar