helen ii arata baticul cumparat cu un dollar fara taxe are oja pe varful unghiei de la degetul mare are aici o gaura nu cred ca se vede, nu se vede si daca se vede…?! helen fumeaza la fereastra se poate spune ca este de la tigara helen nu mai fumeaza sub baldachin fumeaza in spatele usii de la scara de incendiu se poate crede ca este de la tigara o intamplare helen are baticul legat sub barbie un dollar fara taxe baticul e rosu e moale e rosu e moale are margine lucioasa o gaura in crestet o intamplare se poate sa fie de la o tigara?
i-am spus lui helen: iubito, iti amintesti cand m-ai dezbracat de camasa si era inabusitor pe insula langa geanta de mana? i-am spus asta a facut consumul din noi, iubito !
- din mine un alergator lenes la cursa fara obstacole
- din tine o planta de sera cu radacini aeriene
i-am spus lui helen: iubito, nu mai rasfoi jurnalele stii ca sunt prizonierul tau pe viata iar ea m-a privit cu neincredere dar eu am insistat sa-mi pun un rand de catuse
Comentarii
francisc -
chei de lectură 2: prejudecățile sau/și despre căpcăuni strofa 1: un paradox camuflat, băgat în ochi: o femeie (mai mult chiar și mai puțin în același timp elena=helen)/arta/viața arată/se caută/ explică: iată un batic/maramă/ acoperământ/zid accesibil și ușor perfectibil; o soluție care se cumpără se tranzacționează/se pariază/se încheie pactul etc. Recunoașterea măștii e sugerată din start: oja are o gaură (se face transferul apoi) baticul are o gaură (= lucrurile, lumile, ideile etc) își au găurile lor apoi, subtil-ironic, sugestia: gaura se află în creștet, ruptura, diferența vine dinlăuntru, nu dinafară sau/și –odată conștientientizată neființa totul e înăuntru și afară. Să fumăm deci, poate totul vine de la întâmplarea de a fi; nu există soluții: fereastra (iubirea), baldachinul (luxul iubirii-corpul), scara de incendiu (plan B=iubirea-refugiu-moarte) sunt stații unde ne schimbăm măștile pentru a fi (și a ne) recunoaște în celălalt, acela-care-scapă-de-oriunde (houdini) și se crede neștiut. strofa 2: o aparentă depășire a paradoxului, o posibilă explicație: noi/dualitatea reîntregită/ ne dezbrăcăm/arătăm/explicăm: iată că suntem, avem o față comună; eu= un alergător (miscătorul, activul) leneș (căutându-și scuza/rațiunea de a fi) la o cursă sub/supraapreciată și, firește, dinainte știută. tu= o plantă (pasivul, visătorul, întorsul-către-el/sine) – un posibil scenariu luciferic (?) o rezolvare prin intrepatrunderea lumilor, o „lăsare”, o amestecare/lipire a lor chiar printr-un compromis....metafizic. strofa 3: o dezvinovățire și o revoltă: am spus/repetat/știut/trăit ca va fi asa: tu vei rasfoi jurnalele/cartile/ideile/teoriile/rezolvarile/prejudecatile si vei privi (stiutoare si totusi usor “fie”/da/de ce nu?) eu voi insista sa-mi pun catusele ....aici e, cred, important: totul se roteste in jurul lui houdini care violează legile/prejudecatile/capcaunii cu gandul ca vraja, magia, furtul in fapt ii vor reusi din nou (vezi “un rand de…”); inexplicabila si totusi previzibila repetitia: a scăpa/a fi știut și totuși lăsat/a re-face.... indrăznesc să afirm: dificile sunt lucrurile simple, de ambele părți; există în tine doi, nu va scăpa decât celălalt.... si pana unde? incotro? al dvs, acelasi, francisc, feciorul
solomon -
dorin, putine persoane s-au aplecat asupra textelor mele asa cum ai facut-o tu. e important sa stiu ca sistemul meu de coduri se poate asemana atat de mult cu al tau. nimic si nimeni nu este in perfecta comunicare cu lumea. fireste ca ma bucur ca intelegi atat de mult din ce multi altii nu inteleg nimic. ma bucur ca existi. sau altfel de atat.