stăteam închiși în tablourile de familie
ca în turnuri

în buzunarul inimii aceleași secunde roșii
ca niște pești răpitori
spaimele noastre
ducând îmbrățișarea de mână

unele lucruri se pierd pentru totdeauna
dar niciodată n-o să înțeleg de ce teii
înfloresc pe furiș
la fel ca oasele mele duminica