yester -
poem de acțiune I
erau acele ninsori din martie la munte lili zicea
că e lapoviță eu nu ziceam nimic vroiam un mars
și o cafea caldă
ascultam ordinary world
benzinăria gălbuie în noapte semăna cu un lan iluminat
când am ieșit să mă dezmorțesc
aerul intră în mine ca un tanc pe șenile
mai vrei ceva? sergiu a venit cu cafelele și marsul
mașina neagră porni la drum
mai avem două ore până în pasul merișor
lili era vizibil fresh după cafea
am mers bine zisei într-o pauză de melodie
portbagajul plin cu pulovere tricotate visa
un moment de relaxare abrupt
ca un ciocan în aer oprit
după cuiul înfipt total în scândură
la colțul parbrizului își făcea loc o pată lăptoasă
Poezie:
Comentarii
poezie în poezie
kalipeto -
primele nouă versuri (astea de fapt apar când deschizi pe site categoria poezie) sunt o întreagă poezie, un clip în care reușești să trăiești „în același timp” trecutul, prezentul și viitorul. 7 + 1 + 1 fiecare reprezentând o etapă.
câteva observații și întrebări
bobadil -
pentru că știu că autorul este un perfecționist și un jeumanfișist în egală măsură
1/ dacă 'mars' este batonul acela de ciocolată, atunci de ce 'visa' nu e cardul acela de plastic?
2/ cum vine aia 'pauză de melodie', cântărețul tocmai trăgea adânc aer în piept?
În general, un poem dintre cele multe care se vor moderne, experimente literare, dar sfârșesc prin a fi de recycle bin. Câteva lucruri bune are însă poemul ăsta, iar atmosfera creată e ok. Însă e scris aiurea.
bobadil,
andrei bodnărescu -
iar umbli pe la limbile străine, siluindu-le! mai alaltăieri - germana, acum - franceza. ce e aia "jeumanfișist"?!
dincolo de asta, textul lui paul blaj este interesant, cu ceva experimental, poate, în registrul său minor asumat.
răspunsuri
yester -
o fi , silviu, nu știu, poate se ia de la inception, care btw, prost film poate fi. cert este că aveam o stare și am zis să o exprim cum pot mai discret, fără tușe mari...
boba dilică, e chiar drăguț când îți sare cd-ul, ori înverzești fiola, sau amândouă, ce dreaq:)!
andrei, vajnice scutier, cum știi tu să sari la beregata literară (desigur) a unui biet om frustrat de americani și de cât câștigă ei... dar revenind la poem, nu are nimic experimental ci doar linia fină a unei melodii într-o gamă minoră.
vă mulțumesc!
nula na nula
bobadil -
yester-day poet, de ce vrei să mă convingi mereu cât ești de expirat? Găsește ceva nou man ori complace-te într-o balegă literară, îți spun cu toată prietenia pe care, evident că nu ți-o port. Dar uneori aceasta se numește simpatie.
Eu unul o voi nutri mereu față de spiritele rigide și cei handicapați.
nuie deci nuie
yester -
boba cel zis și dilicăcade-n cap și se ridică (sau era altfel, totuna), văd că am atins un punct sensibil și știu că e ăla cu frustrarea. nu te înțeleg, dar mulți dezaxați nu am înțeles eu, după cum nu m-am străduit să pricep nici tulburările de personalitate & nici nu mi-am propus să socializez cu tomberoanele. astfel, am decis să îți las în subsol o replică de nivelul tău. tu, de la un timp ai ceva probleme serioase și te compătimesc atât cât poți compătimi un clown care nici de asta nu mai e bun. scrii aiureli și comentarii idioate, ca să citez pe cineva care ți-a tot dat șanse.
(așaaaa... să disecăm: expirat yester? nu ie boba dilică!; într-o balegă literară? nu ie ; spirit rigid? nu ie; handicapat? nu ie; suma per total: 4 nuie de la yester pentru boba dilică:)
de la mine punct pe subiect
bobadil -
Paule,
Îmi vine greu să combat tecuciul literar din toate punctele de vedere așa că mă declar învins și așa cum zici tu. Poate într-o zi tecuciul se va ridica din propria lui țărână și va arăta întâi țării și apoi lumii că reprezintă ceva prin glasul unui bard care poate vei fi chiar tu.
Te las în pace acum definitiv, pentru că nu mai pot, dintre toate muncile silnice, și am prestat câteva făcând pe bunul samaritean aiurea în tramvai, pe departe cea mai grea este să vorbesc cu un prost care nu e prost destul dacă nu e și fudul.
ce mirare că ești...
yester -
cum citești tu în mine... Aliodor:)
pune-i elice. inca nu are
solomon -
poemul tau e super dar nu e terminat. pune-i o pereche de aripi sau macar o elice, ca sa nu ramana o proza poetica. inalta-l, sugereaza-mi o intrebare sau da-mi un raspuns!
nu, Ioana
yester -
aici părerile noastre sunt divergente. poemul, aşa cum o fi el de super, e încheiat. e drept că în varianta finală au mai mers ceva retuşări, dar minore.
partea de inexplicabil lipseste
solomon -
cred ca m-am exprimat eu prea alambicat in primul comentariu. pe scurt, intr-o opera (buna) ar trebui armonizate subiectul si tema, neluand in discutie stilul, constructia, crearea atmosferei sau descrierea personajului. poemul tau are tot ce-i trebuie, mai putin o tema. ramane o "stire" poetica bine scrisa (dpdv al limbajului) a unui accident - adica are un subiect - fara sa-mi puna o intrebare de alt rang sau sa-mi sugereze un raspuns, fara sa-mi ofere sansa de a intra in nucce si de a descoperi intelesul ascuns al textului si partea lui de inefabil. cu alte cuvinte, este o descriere bine facuta, dar fara alte semnificatii si sertare, o pregatire pentru un follow-up care nu mai vine. mai simplu spus, un poem are partea lui "pamanteana" si partea lui "cereasca" (de aici indemnul meu anterior "pune-i o pereche de aripi"), ca o icoana in care rosul si albastrul au semnificatii diferite, opuse, iar dozajul dintre acestea imi dau (mie, lectorului) bucuria contemplarii si a descifrarii mesajului ascuns, dincolo de cea a admiratiei pentru limbaj, constructie, etc).
in alta ordine de idei, daca tot ma straduiesc sa scriu un comentariu si sa initiez un dialog, incerc sa o fac constructiv - altfel, a quoi bon? - iar formatia mea nu imi permite sa scriu "acest text este prost pentru ca nu il simt eu" sau "sunt adepta minimalismului asa ca textul tau e prost". ma straduiesc sa obiectivez si sa fac un exercitiu de lectura corect, folosindu-mi stiinta si inteligenta, nu neaparat simtirea cea inselatoare.
deloc, poate eu am fost succint
yester -
nu ai fost alambicată și te-am înțeles imediat, cât și viziunea ta asupra unui poem, însă acesta nu e genul ăla de poem. nu știu câtă tangență ai avut tu cu salinger, mie mi-au plăcut mult cele 9 povestiri. nu îl citez decât pentru a argumenta genul acesta de scriere, cea în care nu ți se cere nimic, nu trebuie să îți pui întrebări, nu trebuie să găsești răspunsuri, nu te duce în extaz, nu îți spune decât ceea ce este, este ca să te citez: o știre poetică.
cred că nu m-ai înțeles tu, dar asta este exact ceea ce vroiam de la poem. să prezinte un fapt destul de șters, destul de neutru, destul de comun, ca să zic așa, și care să se termine ca o povestire de salinger. îți înțeleg bunele intenții, dar trebuie să înțelegi și tu că știu ce vreau de la un text. totul este asumat. chiar lipsa temei. e ca și cum ai intra pe o autostradă și nu ai ști de unde vii și unde te duci, tot ce ar conta e drumul. iar drumul e bun. și nu e vb despre nici un accident. aici ți-a fost sugerat acest fapt, dar nimic din poem nu indică precis aceasta. titlul poate induce în eroare.
poemul este acesta: intri în viața mea exact 10 minute cât durează tot ce spune poemul. este vb despre o pauză la o benzinărie. trebuie să interpretezi metaforic textul. urmele de cauciuc pe asfalt simbolizează de fapt urmele mai accentuate dintr-o viață. oricum ai observat, desigur, că nimic nu induce spre un accident rutier. deci:ramane o "stire" poetica bine scrisa (dpdv al limbajului) a unui accident nu își are rostul.
sper să înțelegi, acum, și să mă înțelegi că avem divergențe de opinie. nu spuneam degeaba acest lucru.
si aici inchei
solomon -
Paul, revin cu inca o data specificarea ca nu ma refeream la forma si la aplecarea asupra constructiei textului. ma refeream la fond si, mai ales, la faptul ca toate marile opere (inclusiv a lui salinger) au, in substrat, atingere la temele de baza ale umanitatii si la filosofia lumii, fie literatura, pictura, muzica, etc., indiferent cum sunt ele percepute "ca forma", indiferent cat de "intamplatoare" par la o lectura superficiala. nu anume "eu" vad intr-un anume fel poezia, literatura. asa este scris in manualele de teorie a artei, literaturii si in estetica. iar salinger are un univers urias, bogat (inclusiv in Noua povestiri), un univers cu tematica grea si motive mult batatorite de ceilalti prozatori ai epocii. un univers al violentei irationale, paranoice in care vulgarul intra in conflict cu mentalitatea personajelor (copii, cu precadere) si o perverteste. el acuza cinismul materilismului si instrainarea, alienarea, ca mai toti scriitorii americani ai generatiei lui. mai mult decat atat, salinger scrie proza, literatura pe intinderi mari. departe de mine gandul sa intru in divergente de opinii si nici de hachite critice nu am chef, dar daca eu, care nu fusaresc lectura si am bunul simt sa citesc cu atentie un text, am ramas cu ideea de "accident", inseamna ca asta mi-a ramas din text. nimic peiorativ aici. aici inchei si gata:)
te înțeleg
yester -
ok, revin și eu și spun că fondul în acest poem, tema în acest poem este inexistentă. iar această construcție este deliberată. gândește-te la "teddy" sau "ochii verzi și gura mică", acolo j.d. nu face decât un artificiu, plasează, pe o elaborată lipsă a fondului, situații pe care le dezvoltă dar nu le determină concluziv, trebuie să ai mai mult decât o viziune de ansamblu asupra operei, pentru că oricât de mult ar include universalul și particularul, acesta (particularul) rămâne particular... avem păreri diferite și în privința operei lui salinger.
la urma urmei o operă literară trebuie să fie și controversată.
în subsolul unui comentariu spuneai că citești pe fugă, ca 90% dintre lectorii secolului XXI, și de aceea am înțeles demersul tău pornit pe linia unui "accident rutier", ca temă a acestui text.
dar dacă acum îmi spui că ai bunul simț să citești cu atenție un text, în cazul de față poemul de mai sus, te cred și acest fapt este binevenit.
nici intenția mea nu era să intru într-o divergență de opinii, doar am menționat-o f. sumar însă, se pare, nu a fost eficientă abordarea mea.
îți mulțumesc pentru că mi-ai spus cam care este viziunea ta în raport cu acest text. din păcate, probabil, nu o am și eu aceeași cu tine.
la acest poem.
numai bine la mare, la soare ș.a.m.d.:)
dixit :)
solomon -
dar una nu o exclude pe cealalata. graba si atentia nu se exclud. se onoreaza.
oki. ai dreptul sa nu ai tema. cine ce-are-a zice?! eu sar pana mai sus de guler si imi trag un barbierit cu briciul lui occham; o sa ma usture de la spice? si uite ca nu m-am tinut de cuvant. rusine
c u printre valurele daca nu apuci sa ma mai prinzi prin lan:)