Glasul tăcerilor

imaginea utilizatorului cami

O repetam târziu prin acorduri,
când glasul tăcerilor
te aduna și te risipea,
din cuvinte nerostite
înecate în simfonii.
Și-apoi,
în întretăieri de gânduri
rescriam
povestea străină,
rămasă neîncheiată
și necitită
niciodată.

Comentarii

este o incercare ce merita slefuita. evita hiaturile pe cit poti, de ex "în întretăieri" sau "înecate în" o oarecare confuzie: daca "O repetam " atunci mai este "neîncheiată și necitită"? succes.

Din punctul meu de vedere este slefuita. Este o poezie mai veche cu niste modificari. Cat despre "neincheiata" si "necitita" nu are nici o legatura cu primul vers. Hiaturile nu sunt multe. Oricum, ma bucur ca ti-am atras atentia. Multumesc ca ai trecu pe aici. Astept si alte sfaturi. .. Vreau sa cred ca manifest suficienta "deschidere".

Cami, nici o poezie nu o consider (ma refer la ceea ce scriu eu) definitiva. cu atit mai putin rotunda, perfecta. poate ca de aici imi explic aceasta permanenta neliniste in a cauta perfectiunea. stiu doar ca automultumirea duce la mediocritate. si poate ca nu sint singura, citeodata acest lucru, numai acest lucru, imi da puterea sa ma autodepasesc. ceea ce iti recomand, sincer.

Așa este. Dar, nu e vorba de automultumire, ci de apărare. Câteodată e necesar. Dar am recepționat mesajul în sensul bun al cuvintelor. Mulțumesc.Mă bucur oricum de orice comentariu.