de-aici de la fereastra aceasta lumea se strecoară prin lacrimi
ori poate s-au terminat toate serile
și oamenii umblă năuci n-au mai lăsat pe nimeni acasă
poartă drumuri legate la capete
eu stau cu mâinile-ntinse cineva mi-a spus
să visez șoimi să mi-i imaginez sfârtecând rupând
cu ochii închiși cad
până în dreptul unei alte ferestre
undeva mai jos voi apuca primăvara înainte de muguri
știu sigur aici va urca mai târziu
întotdeauna
la ultimul etaj anotimpurile vin mai greu
legate la ochi
ce-i drept și eu aș rămâne mai jos acolo sunt cei
ce încă mai plâng ieri am prins un înger șoptindu-i băiatului
de la șaptesutetrei
Dumnezeu bea numai apă sărată
dar cine vrea îngeri pe-aici te izbești pe culoare de ei
unii mai împing căruciorul și gol
e februarie și încă e toamnă
aici
Comentarii
rafael -
Poezia imi aminteste de testul lui Einstein, numai ca aici totul este cu mult mai ambiguu. Etajul 77, scris in cifre romane, camera 702, in cifre arabe si la care poate ca sta un arab, "în dreptul unei alte ferestre undeva mai jos", "aici va urca mai târziu", "la ultimul etaj", "de la șaptesutetrei", scris in cuvinte legate ca pe un cec. Intrebare: Unde este "aici" ? Basca faptul ca autoarea ne-a lasat si fara bibliografie ori note de "subsol". Mie mi-au placut drumurile acelea legate la capete, de tine cum stai cu mainile intinse si de baiatul de la DCC si trei, ca nu mai stiu cum se scrie.
lucian -
un poem sec, sincer si clar. nu tulbura cititorul, nu deranjeaza, nu sacaie, nu explica, nu cauta... nu face nimic din ceea ce ar putea fi deranjant pentru a iesi in evidenta. un poem ce respecta si stie sa respecte regulile.
Sapphire -
Dacă aș fi vrut să scriu o povestire, aș fi sugerat probabil că este vorba despre un anume institut de boli câteodată (mai ales când nu te aștepți) terminale, că la etajul VII sunt copiii, că la 702 e un înger sau un pat gol șamd. S-ar fi înțeles probabil mai mult și toată lumea ar fi vărsat probabil o lacrimă și s-ar fi simțit apoi mai generoasă. Mea culpa. Iar șaptesutetrei goes without saying. Sau cel puțin așa vreau eu. Să cred. Mulțumesc de citire și de aplecare asupra unui poem care respectă reguli, care trece nevăzut la fel la orice tragedie care nu este a noastră. Confusion will be my epytaph...
yester -
Bianca, nu pot să spun decât că ai lăsat cu poemul tău o jariște în mine. Aș pune o peniță, dar eu nu prea cred în ele. Trebuie motivate excelent, și faptul că îți spun: îmi place, poate însemna mai mult.(părerea mea). Apare un cuvințel pe care eu nu-l pot accepta: lacrimi. Dar aici intervine subiectivitatea ta în a-l alege. În rest, ai fluență, idee și lirism. Îmi amintesc, citindu-te, de tine. Bănuiam că un om cu tactul tău trebuie să fie doar la etajul VII. Deci ești. Fii! atent, Paul știu că sunt "lepros" pe hermeneia , deci nu aștept să-mi răspunzi!
Sapphire -
Paul, nici eu nu mai dau penițe; consider că trebuie împărțite cu mai multă parcimonie. Dar dacă a găsit așa teren propice în tine poezia asta, atunci mă bucur. Ai dreptate cu lacrimile, știu. Poate că vor dispărea de acolo cândva, e deja prea mult, dacă voi găsi cum altfel să exprim ce era inevitabil acolo. Eu stau undeva pe afară, nicidecum acolo unde se plimbă îngerii. PS Poziția aceea nu vine bine nimănui, iar așa ceva nu există aici. Cu bucurie, Bianca.
rafael -
Imi pare rau daca am suparat pe cineva cu comentariul meu. Poate ca nu am inteles ceea ce ai vrut sa transmiti prin versurile tale. Sper ca toata lumea e bine.
Sapphire -
Rafael, acesta este un site de literatură, nu un salon de terapie intensivă. Nu te îngrijora, all is fine; rezistăm mai bine criticilor decât laudătorilor. Ideea era că poezia lucrează cu alte mijloace în general decât proza (deși mie personal îmi place să amestec la maxim limitele, dar aceasta este altă poveste); forța sugestiei trebuie să fie mai mare, cititorul se presupune că participă și își creează, pe drumul schițat doar de autor, propria transpunere a versurilor... Dacă asta eșuează, poate să fie vina autorului, a cititorului sau, de multe ori, a diferențelor de percepție care de fapt fac tot deliciul. Te mai aștept, fără griji de acest gen și... mulțumesc, intenția a fost onorabilă.