smalț

imaginea utilizatorului Virgil
Virgil -
...

mă întreb de ce nu îți pictez
măcar o dată trupul
fără teama cu care
mi se șlefuiesc gesturile
de fiecare dată cînd ne întoarcem
de la vînătoare de năluci
printre candelabrele anticariatului
epuizați îndoindu-ne de toate amenințările lugubre
înscrise cu litere gotice
în smalțul gălbui al etichetelor
pe care nu le mai citește nimeni
de o sută de ani

Poezie: 
poezie generală

Comentarii

Frumoasă imagine.

margas -

Frumoasă imagine... îmi amintește într-un anume fel de calmul impetrurbabil din favoritele mele, poemele din seria yerba mate. Am doar doua observații, chestiuni care au fost 'sughițuri de lectură'
Întâi acel gerunziu sau ce e el 'îndoindu-ne' sună tare nepoetic, mai ales în raport cu întregul poemului. Oare nu se poate altă exprimare? Sunt sigură că da.
Apoi versul de final... de ce de o sută de ani și nu de o sută cinzeci? Sau de optzeci? Nu ar fi mai bine să lipsească acest vers? Pentru că o sută de ani nu poate fi comparat cu englezescul 'three thousand miles away' right?
Felicitări pentru un poem reușit domnule Titarenco, și o întrebare, eu de ce nu pot acorda penițe de apreciere?
Multumesc,
Marga

poemul mi-a amintit de elizabeth

elia-clodia -

poemul mi-a amintit de elizabeth tudor si robert dudley, e chiar un fimulet pe youtube, o ecranizare a jurnalului ei. m-a cucerit la fel ca si poemul, numai ca suta de ani nu merge.

Margas, deocamdată contul pe care

Virgil -

Margas, deocamdată contul pe care îl ai nu îți permite să oferi penițe. Împreună cu editorii Hermeneia vom studia această situație și sper că vor exista modificări cît de curînd.