mă rostogolesc ca un grăunte
din penel
în mișcarea circulară
atât de plăcută zeilor
îmi tot potrivesc
lucrurile
în cameră
după direcția din oglindă
orice scamă
o cută a rochiei
cu tăișul în sus
sau în jos
într-o parte
când cred
că sunt perfectă/ haha-
o furtună strică tot
aici sau acolo.
timpul meu nici n-a fost
și s-a dus
sunt doar un grăunte maroniu murdar și stupid
târât și terestru
n-am avut când
să mă uit
la mine
să zic că mă simt
în
fiecare celulă
-o oglindă bătrână ca lumea
se holbează cu mine
la mine
Acolo sau olocA
până când una din
noi
va intra
mă doare
dar nu vreau să vă spun nimic.
de-a naibii!
Poezie:
Comentarii
bobadil -
Ioana, O idee mare pe care o pierzi intr-o formulare mica mica Oricum, salut iesirea din banalitate "o furtuna strica tot aici sau acolo" asa, ca sa descoperim un graunte de lumina in oceanul de smoala Andu
yester -
...cred că titlul merită altceva sub el, dragă Ioana! sărbători frumoase! franc și colegial, paul
Ioana Dana Nicolae -
Andu, mai întâi să-ți zic bine-ai venit! Dacă versurile mele au puterea purificatoare a unui ocean cu smoală pentru un un drac ca tine mă bucur, înseamnă ceva! Eu te mai aștept, românește, conform tradiției. Cu sare. Paul, poate ai dreptate, am foarte mult de lucru pe textele mele. Mulțumesc pentru sinceritate. Seninătate, lumină...tuturor!
lucian -
un poem scris in joaca. ce este olocA? nu mi se pare a fi nimic aici poetic. hristos a inviat!