Guillén a ales
să scrie doar poeme luminoase
ca să nu ne încarce cu tristețile sale
îmi tasta ea
ca să înțelegi lumea
trebuie să-l urmezi pe Pound
pe culoarele casei de nebuni
îi tastam eu
ce mă intrigă și acum
nonșalanța din poza ei de avatar
picior peste picior metric
o poetă interbelică frumoasă
cu ochii pulsând
maree obosite
Poezie:
Comentarii
queen margot -
imi place poemul .poate mai meditezi asupra titlului,pare banc fa/l macar sa fie banc de pesti
Doru Lubov -
merci, margot uite, am schimbat :)
Aranca -
Un text ce pleacă de la moderniști la "tengo" prin singurătatea mess-ului spre neliniștea "the day after" și a "Do Androids Dream of Electric Sheep ?"... "o poetă interbelică frumoasă cu ochii pulsând maree obosite" o metaforă-final specială. o androidă...Do Androids Dream of Man?
Doru Lubov -
Aranca, ai fost generoasă și ai văzut în simplitatea acestui text mai mult decât am scontat. Acel roman al lui Dick este unul dintre preferatele mele, poate cel mai uman dintre ale sale, nu degeaba filmul lui Scott a fost catalogat de către savanți drept cel mai bun film SF. Ai intuit că e vorba aici despre singurătatea mess-ului, de limite, de distanțele care separă androizii de aceeași generație. Numai "tengo" nu am înțeles ce este... Mulțumesc pentru citirea atentă.
Aranca -
Nu e vorba de generozitate. Esența în cuvinte puține. O lume de androizi, singurătăți de androizi. "Tengo" aparține lui Nicolás Guillén. "Blade Runner" (realizat după "Do Androids Dream of Electric Sheep ?") nu e cel mai bun film sf, ci "Solaris" al regretatului Andrei Tarkovsky.
Doru Lubov -
Am uitat să precizez că poetul Guillen din poem este Jorge Guillén. Într-adevăr a ales să scrie vesel și optimist, deși în viața avea o fire foarte melancolică. "Blade Runner" a fost votat drept cel mai bun film S.F. de către oamenii de știință: Eminent world scientists have voted Ridley Scott's Blade Runner the best science fiction film to date. http://news.bbc.co.uk/1/hi/entertainment/film/3600802.stm Interesant e că unii savanți au zis că Blade Runner e nu numai cel mai bun film S.F., dar și cel mai bun film ever. Desigur, astfel de topuri sunt subiective. Mie ecranizarea lui Tarkovski nu mi-a plăcut, poate pentru că m-a impresionat cartea prea mult. La fel în cazul "Picnicului la marginea drumului". Când apuci să citești o carte genială, nicio ecranizare nu mai se ridică la nivelul așteptărilor pe care ți le-ai creat prin imaginație. Mulțumesc pentru discuții. Nu ar trebui să ne facem un blog, unde să ne strângem mai mulți cu astfel de pasiuni? :)
Aranca -
Mi se părea Nicolás Guillén mai combatant pentru o discuție tip mess, dar nici Jorge nu e o problemă. "Călăuza" depășește cu mult "Picnic la marginea drumului" cum de fapt se întâmplă cu toate ecranizările lui Tarkovsky. Cu cât e de ascultat/văzut/înțeles în limba ei originală. Nu te contrazic privind topul menționat dar ramân la părerea mea. Există bloguri de gen dar din păcate, nu interesante din multe puncte de vedere.
Doru Lubov -
Tarkovski e unul dintre regizorii mei preferati. Revăd mereu cu aceeași plăcere Rubliov, Zerkalo și Nostalghia. Dacă spui că îl înțelegi în rusă, Aranca, atunci te invidiez. Am vrut să învăț rusa singur, dar nu m-a dus capul. La școală nu am studiat-o. Voiam să traduc din clasicii ruși. Mulțumesc pentru conversație, mi-a făcut plăcere. :)
Aranca -
"Andrei Rubliov" mă impresionează cel mai mult... Am "Călăuza" în original pe o casetă video titrată în engleză. Voi incerca să o pun pe cd. Ti-o fac atunci când voi reuși, cadou.
Doru Lubov -
Aranca, mulțumesc de gest, dar nu te obosi, pentru că am și eu toate filmele lui Tarkovski pe CD, printre care și "Călăuza" în rusă, cu subtitrare. Dacă dorești să discutăm astfel de detalii, mă găsești oricând pe yahoo mess, ID pelerinuliubirii Cu prețuire, Doru.
lucian -
"ochii pulsând/maree obosite" îmi par două versuri în care vezi clar mări deschizânduse privirii din ochii... cui voim. felicitări pentru aceste versuri inspirate!
mladitza -
Îmi place livrescul. Chiar cred că pe linia asta a livrescului, trebuie mers mai mult acum, în poezie. Îmi mai place la Doru Lubov că persiflează cu delicatețe, dar persiflează! Apreciez imaginile create prin contrast, și jocul de cuvinte: "ce mă intrigă și acum/ nonșalanța din poza ei de avatar/ picior peste picior metric". Și ineditul "interbelic", evidențiat prin banalul epitet "frumoasă".
Dihania -
am citit poemul cînd l-ai postat si mi-a placut. mult. nu stiu cum de nu am lasat atunci un semn. dar iata ca revin. față de antecomentatorii mei, nu pot spune ca finalul e mai tare decît restul. eu nu gasesc fisură poemului. e clar si placut, cap-coada