kaspar -
fotopoem
Am auzit că primăvara nu vine niciodată singură
eu n-am chemat-o nici nu țin minte
Cine ori când a venit să mi-o aducă.
Deschid fereastra, afară miroase a deodorant prost
prea dulce, o pungă s-a așezat frunză pe o creangă goală
se vede că vântul nu i-a dat pace;
miroase a fum, mi-am aprins o țigară,
a cafea după ce am gustat-o, miroase a tine
despre care mi-am amintit că exiști pe undeva.
Te știu tu nu mă crezi. Aici începe totul
ca un sunet așteptat după nouă luni
Am să cad să nu mă prinzi spre tine vin, se vede că vântul
nu vrea să-mi dea pace.
Poezie:
Comentarii
stefan doru dancus -
Cu putin efort in a chema si luciditatea la aceasta masa sentimentala - ar fi iesit un poem nespus de frumos. Niciodata nu-i tarziu, insa. Se mai poate lucra pe text. O bijuterie nu apare brusc - vezi povestea diamantului neslefuit. Totusi, pentru curajul de-a indrazni sa intri in teritoriul atat de oropsit de contemporaneitate al lucrurilor spuse din inima, iata o penita de aur. Speranta mea e sa citesc in curand ceva mai elaborat. Sa ai pace, Dancus
kaspar -
merci pentru comentariu. nu inteleg, totusi, la ce anume te referi cand vorbesti de ceva "elaborat"... poate mi-ai fi de mare ajutor daca ai fi putin mai explicit :) merci mult, oricum, inca o data... si pentru penita si, mai ales, pentru simpla ta trecere.
emiemi -
Aparent, constructie simpla, insa unele lucruri se cer spuse simplu. Te regasesc minimalist de data asta, cel putin in constructie. Pentru mine, poezia nu e in exterior, nu e o descriere de corpuri exterioare. Ma simt bine cind citesc si rezonez cu ceea ce citesc. Poezia e in noi, si trebuie s-o transmitem. Din punctul meu de vedere, in textul acesta ai reusit sa trasnimiti. O lectura placuta.
kaspar -
Merci, Emilian. Intr-adevar, asta caut. Sa "spun" fara cuvinte "mari" ori constructii "savante" :)