-fragment-

Un Audi negru a schimbat banda, a trecut pe mijlocul drumului, între maşini şi a frânat cu putere, claxonând. Dintre intestine mi-a scăpărat un chibrit. M-am oprit şi am aşteptat ca durerea să se calmeze.
Prin geamurile uriaşe, împestriţate de reclame ale fast-food-ului benzinăriei, se zăreau mai multe siluete înşiruite la mese, aplecate şi fluturând din mâini, cu capete înguste şi alungite, furate de reflexele maşinilor în geamuri.
(…)Am trecut strada, am mers prin faţa blocurilor turn, apoi am făcut la dreapta şi mi-am continuat drumul pe o străduţă laterală întunecoasă.
Pe trotuare zăceau plăci zdrenţuite de asfalt, moloz şi movile de pământ lângă şanţuri şi gropi împrejmuite cu plase de sârmă. Am cotit într-o alee abia luminată şi am traversat mai încolo încă o străduţă, îndreptându-mă spre periferia oraşului. Întunericul se îngroşa sleit înapoia mea, curgând din ochiurile negre ale ferestrelor blocurilor, prelins pe faţade şi băltind sub tălpile adidaşilor. Înaintam cu greutate. Intestinele îmi zornăiau-inima se refugiase într-o cutiuţă strâmtă, compactă, de unde bătea cu mici împunsături vlăguite sub sfârcuri.
După încă cinci minute de mers, la marginea unui părculeţ cufundat în beznă, am făcut la stânga şi am trecut un pârâu pe un pod îngust de beton, cu balustrade din fier forjat; apa clipocea dedesubt, slab luminată de becuri, vălurată şi moale.
Întunericul a cedat dintr-o dată, crestat de dunga portocalie de lumină care însoţea celălalt mal al pârâului, sfârâind printre arbuştii şi tufele de pe margine. Am coborât treptele de la capul podeţului.
Dincolo de cele câteva case din preajma apei, se vedea partea de sus a blocurilor din zona industrială veche a oraşului, cu acoperişurile înclinate, profilate pe cer. Un câine a trecut repede, lipăind peste pietre, s-a oprit să privească înapoi, pe urmă a coborât pe malul pârâului şi s-a pierdut în beznă.
L-am auzit pufnind şi strecurându-se printre tufe. Drumul începea să urce. Lângă o movilă de pietriş, sprijinit de un stâlp de iluminat, picotea pe picioare un bărbat, cu coatele îndoite, împinse în suprafaţa de beton.
Strălucirea portocalie îi scălda braţele şi spatele şi-i înconjura părul ţepos cu un nor de particule scânteietoare, împletite într-un halou parcurs de zborul învârtejit al unui roi de musculiţe; haina largă îi depăşea genunchii, ruptă la poale şi descusută, cu buzunare pungite şi lăsate. Fruntea şi-o proptise pe pumni, dar era oarecum împinsă înapoi, ca şi cum s-ar fi chinuit să privească în sus, împiedicat fiind de poziţia prea joasă şi de corpul prăbuşit pe stâlp. La picioare avea o sacoşă de rafie. Am trecut pe lângă el, drumul urca pieptiş, scobit de găuri adâncite de roţile maşinilor şi de bălţi cu apă stătută, presărate cu bolovani şi frunze, tot morfolea un sunet schilodit pe care-l repeta şi se străduia să-l înalţe, reluându-l cu o încăpăţânare automată ce-i forţa fruntea înapoi şi-i arcuia gâtul. Tălpile îi scrâşneau, târâte peste movila de pietriş.
În minte mi se consolida treptat o scenă cuprinzătoare, cu laturile cufundate în negură purpurie, peste care gândurile se prelingeau în viermişori cafenii, câştigându-şi locul în compoziţia neclintită şi eliberând curbe de lumină şi rămăşiţe de reflexii ce se-mbucau o clipă pe retină şi fugeau, îndepărtate de următoarele fragmente, asemănătoare unor diapozitive.
În pauzele lăsate de brusca lor schimbare, între cioburile de lumină şi imagini, durerea din obraji venea şi pleca, condusă de bubuiturile îndepărtate ale inimii şi de zvâcnetul tot mai prezent în coapse, pe măsură ce drumul urca într-o stradă largă, mărginită de copaci, cu câteva baruri înşirate pe partea dreaptă, de unde se auzea murmur de glasuri şi râsete. Becurile de pe stâlpi scânteiau printre frunze.
Luminile gării se vedeau departe, pe stradă, cu cozi galbene ce se destrămau în fuioare spiralate de fiecare dată când îmi mutam privirea.
Micşorasem pasul; trotuarul urca şi cobora sub tălpi, modificându-şi adâncimea, urmărind liniile unor maluri pe care nu eram în stare să le dibui şi astfel îmi suceam mereu gleznele în meandrele capricioase; bordura se rostogolea pe adidaşi şi-mi strivea degetele. După câteva gesturi repezite,am reuşit să mă agăţ de trunchiul unui copac şi am aşteptat acolo un minut, să-mi treacă senzaţia de greaţă.
Pierdută între două case cu etaj, ce păreau că-şi unesc muchiile acoperişurilor deasupra firmei luminoase, o farmacie micuţă scălda trotuarul într-o lumină verzuie. La geam erau ghivece cu flori. Storurile fuseseră ridicate.
O umbră plutea de colo-acolo înaintea rafturilor; pielea de pe capul penisului se trăsese acum, luată de materialul blugilor şi mă ustura, lipită de coapsă; despicătura din vârf pulsa. Mi-l închipuiam stând acolo, mititel şi zbârcit, cu carnea ridată ca o împletitură de scame, presat între blugi şi picior, cu capu-n jos şi îndoit şi cu un picur de urină în capăt şi testiculele săltate de-o parte şi de alta ca nişte obraji bucălaţi, căţărate pe cusătura groasă a pantalonilor, o fleaşcă moale şi umedă, transpirată între pulpe.
Cu ochii la geamul farmaciei, mi-am dus mâna spre fermoarul blugilor şi l-am deschis uşor, apoi am strecurat degetele înăuntru şi am rulat la loc pielea pe penis. Arsura s-a stins şi un strop călâu mi-a căzut în palmă.