cacofonia sentimentelor

imaginea utilizatorului bobadil

la masa noastră
tu și
pisica ta cu ochii verzi de pește
aruncat într-o prăpastie

alice alice

câte vrăji se pot petrece
când întrebările ne lustruiesc
bocancul nesomnului urmat
de atâtea puncte puncte
zaț
și ceva cafea

cearceafuri astrale
pictate cu pietre de pavaj
ascunse-n jar de lemne
fiecare în pușcăria ei
așezată după rang

mai am cinci bolovani
și o corabie
care te va aștepta mereu
acolo unde picioarele tale
nu vor face altceva
decât să îți continue
mișcarea

pisica ta cu ochii verzi de pește
aruncat într-o prăpastie
te privește în felul ei
pisicesc, acaparator

pe când timpul meu
și apa
îți contemplă de undeva
din centrul pământului

plecarea

Comentarii

oh, ce titlu i-ai pus, cât pe ce să nu deschid! ți-a fost teamă că devii prea uman?! nu știu dacă toamna e vinovată...sau Alice. sau pisica. dar uite un text atât de curat, că-ți vine să te apleci și să numeri pietrele de sub apă. acum ar trebui să dau niște citate...m-am uitat, nu știu ce să aleg. mi-e imposibil să rup ceva din context. textul ăsta seamănă cu un domino, pornind dintr-o privire verde și sfârșind în centrul pământului. peniță.

Multumesc Adriana, uite ca nu stiu ce o fi, toamna nu cred, pisica insa sigur! Hai sa-ti spun de ce e asa de ciudat titlul, si desigur, la o aplecare ulterioara asupra textului (cand va fi asta, nu stiu dar va fi candva sper) acesta va suferi o operatie estetica radicala :-) Este asa pentru ca eu i-am remarcat (si de aici a pornit totul) "pisica cu ochii verzi" si am primit o palmitza mica peste gura mea literara "vezi ca e o cacofonie" si atunci eu i-am spus " da, asta e cacofonia sentimentului". In poem am eliminat, however, aceasta cacofonie :-) Inca o data iti multumesc pentru felul in care ma faci sa te simt prin preajma. Andu

o sa iti raspund aici. nu-ti port resentimente, esti ceea ce esti, o creatura umana cu varii sentimente. pacat ca ura si invidia te macina, un om de inteligenta ta ar putea fi de mai mult ajutor celorlalti. ciudat este ca rolul tau cel mai important, drept pt care iti multumesc, era sa-mi confirmi ca locul meu nu este aici. la un moment dat vei realiza tot ce ti-am zis. succes in viata si sa fii sanatos. si tu si familia ta.

Iulia Nită, îți imaginezi cumva că acest spațiu este un fel de balcon de unde poți arunca obiecte contondente în capul celor care nu-s tunși cum îți place ție?! ori banca unde se așează vecinele răspunzătoare cu etica și morala la nivel de asociație de locatari Ce legătură are commul tău cu textul lui BobadiL? arată-mi-o și mie, și o ronțăi crudă!! dacă ai să-i reproșezi ceva, timite-i un mail, fă-i o vizită, beți o bere împreună, dacă vrei să-ți manifești solidaritarea față de Ionuț Caragea procedează la fel!! Ionuț Cargea, la ce bun acest "răspuns"? încercasem să vă dau de înțeles, și ție și lui Andu Moldovan, că AJUNGE. Se pare ca el a înțeles. Dar DVS? lăsați-ne, oameni buni,să cititm o carte,să scriem (cum poate fiecare),să ne plimbăm prin parc, nu să pierdem vremea cu atenționări și corecții. chiar nu vă dați seama cât de copilărești și de obositoare sunt răbufnirile astea de orgolii? cu proxima ocazie recurg la sfatul lui Virgil: renunț la "delicatețe". văd că nu folosește nicicum; la urma urmei, dacă vouă nu va e milă de timpul meu, mie îmi este!

E chiar aiurea ceea ce se intampla... recunosc, in subsolul textului lui Ionut Caragea m-am lansat intr-o hai sa o numim polemica cu sus-numitul poet dar pe care am curmat-o de indata ce Sancho Panza ne-a avertizat, cu multa eleganta. Eu zic d-le Ionut Caragea sa continui ceea ce faci, eu ma voi abtine de la comentarii sau referiri la textele sau persoana dumitale. Totusi e absurd sa insinuati ca din cauza mea "locul Dvs. nu e aici", nu credeti? Multumiri editorilor pentru rabdare si cu scuzele de rigoare semnez, Andu