orașul s-a așezat pe stâncă privind îngândurat apusul
suflarea lui metamorfozându-se-ntr-un cerc de zeppeline
era donator de ani buni, cu brațul plin de cicatrici ca o cruce
când era trist se legăna asemeni unui copil bolnav
îngând they crucified my Lord
iubise și el
iubiri cu teniși uzi lăsând urme în asfaltul abia turnat lângă o casă frumoasă
mângâindu-i osatura fină
și buzele
zâmbea inocent aducându-și aminte că
sângele i se îngroașă tot mai mult în vene
cu fiecare mesteacăn tăiat din parc
sub care fugeau să se ascundă de ploaia privirilor acide
îndrăgostiții
dimineața pândea deschiderea brutăriei adulmecând
satisfăcut
cafeaua neagră a cornurilor îndesându-și buzunarele
flămând
simțindu-le calde cochilii de melc pe o fructieră de nisip
uneori
intra în mulțimea de gură-cască a tribunalelor
urmărind procesele pe rol până când
își acoperea ochii
trist ca un câine alungat de stăpâni
filosofa întârziind în fața unei beri
noaptea rugându-l să nu piardă autobuzul spre casă
vedea cum ușa se inchide strivindu-i umerii
buchet aruncat de mireasă peste capul sufletelor singure
prea singure ca să mai fie întregi