Clarviziuni astrale
Iubește-mă când mor,când zeii se adapă
din trupul meu
furat luminii și umbrelor,
când cerul sloboade clopote de foc
peste încețoșate nopți
și stelele își vând praful zeilor!
Iubește-mă când nu mai sunt
în umbra ta, lumina-ți fără aripi,
când zborul e plutire și nu zbor,
Iubește-mă, acum, când stelele
își dăruie praful doar zeilor,
când știm să dăm luminii aripi de întuneric
și zilei noapte de vis,
... un vis nemuritor.
La orizont taifunuri criminale se abțin
să nu ne-așeze praful stelelor pe umeri,
în sărbătoarea lor cerească
noi doi vom fi decor cu îngeri,
Poezie:
Comentarii
Aranca -
bine ai venit pe Hermeneia, Marinela! sper ca noaptea de vis sa dainuiasca timpului: "Iubește-mă când nu mai sunt în umbra ta, lumina-ți fără aripi"
marinela_p -
Aranca, mulțumesc pentru primire. Ma bucură foarte mult comentariul tău.
Ioana Dana Nicolae -
Marinela, E multă feerie în poezia ta, o îndepărtare de teluric, iar finalul -superb: "în sărbătoarea lor cerească noi doi vom fi decor cu îngeri, " Ai grijă la construcții forțate ca: "La orizont taifunuri criminale se abțin" Deci bine ai venit cu îngerii!
Virgil -
dom'le eu as putea spune ca textul in intregime e de o mediocritate debordanta dar nu am sa ma leg de asta am sa ma leg de repetitia deranjanta de-a dreptul a imaginii "praful stelelor" - apare de trei ori. de asemeni exprimarea "când zborul e plutire și nu zbor" suna total aiurea. finalul "decor cu ingeri", care probabil ca ar putea functiona si ca titlu e de-o induiosatoare si siropoasa platitudine
marinela_p -
Profetul, îmi place interventia ta, chiar imi pare rău că n-am ales eu titlul ce l -ai propus . Sper că am voie să-l schimb!
marinela_p -
Ioana Dana Nicolae, îți mulțumesc că m-ai citit. Voi ține cont de observațiile făcute.