nu mă uita îți spun pe ninsorile acestea mari
pentru că
nu am găsit nimic mai bun să îți spun
dacă ar trebui să ucid în locul tău
ar fi prea banal
și dacă mi-aș scrie povestea cu sângele curs
la fel de banal ar fi
ce tineri suntem zici privind mobila
ce limpede pleci spun ca un soldat cu baioneta
în stomac
ce demult a trecut
și ridici bagajul
dar urechea mea nu mai aude
ea doarme până la capăt somnul păsărilor
înghețate
un fir de lumină roșie ne leagă corpurile
ca pe un ultim cadou
mult pământ prea mult pământ fără dezordinea
ta