Studentul intră. Era mare încăperea. Biblioteca națională veche. Plină de rafturi. Îmbâcsită. Cu fișierele imense. Îi căzură umerii. Gârbovi. Dar trebuia să facă referatul. La psihologie. Cristian era proful lui. Glumeț. Odată se vorbea despre prejudecăți. Nici voi să nu călcați pe capacele de canalizări. Spuse.
- Mi-am dat seama!
- La ce te referi, Horia?
- La subiectul referatului.
- Care-i?
- Motivația!
- De ce tocmai ea?
Horia era prieten bun cu Sașa! Îl mai ajuta la alte materii. Se descurca bine. Trebuia să fi dat la informatică. Gândea algoritmic. Așa îl mai alintau colegii. Îi plăcea mult teologia. Îl influențase pe Sașa!
- Tocmai tu mă întrebi!
- Vreau să îți aflu motivația!
Și tinerii zâmbiră! Aveau în comun multe sporturi! Multe idei. Gusturi asemănătoare. Horia un pic mai retras. Sașa foarte introvertit. Horia cu multă energie. Sașa ca un burete pentru energie. Nu aveau secrete. Și cine nu știe ce frumoasă este viața fără secrete!
- Hai că mă întorc deseară.
- Bine, Sașa!
Un pic confuz era în bolta încăperii. Se orientă domol. Dar găsi ce îi trebuia. Cam zece cărți. Luă liftul. Intră în sală. I se aduseră volumele. Și citi până seara. Își lua notițele cu stiloul. Ieși amețit. Satisfăcut. Capitala fremăta. Mașini. Noapte. Tramvaie. Troleuri. Taxiuri. O senzație de bine.
- Salut frățioare! Cum a fost?
- Interesant dar și reconfortant. Tu ce ai făcut?
- Am fost la fotbal!
- Înțeleg. Ai chef să îți zic?
- Bagă text!
- Pe scurt. Noi avem patru suporturi motivaționale!
- Care?
- Trebuințele. Interesele. Idealurile și Convingerile!
- Și ce e nou în asta?
- Gândește Horia!
- La ce?
- La aplicarea lor! Că tu ești religiosul!
- Mda! Vrei să zici că un creștin dacă le are pe toate e…
- Da! Exact!
- Și sunt în Biblie?
- Păi omul nu trăiește numai cu apă și hrană ci și… Apoi, Veți primi viața veșnică… Idealul vostru să fie Christos…
- Ok! Am prins ideea!
- Ce zici? Să o bag în referat?
- Aham!
Clasa tăcea. Sașa schiță ceva pe tablă. Rapid. Apoi începu expunerea. Desigur că având toate aceste suporturi poți fi și un amant bun. Interveni Cristian. E la liberul arbitru, domnule profesor. Lui Horia începuse să i se ridice pulsul. Se ridică brusc în picioare. Fața i se schimonosi. Nu mai avea aer. Căzu pe spatele băncii mai întâi. Apoi jos. Aula încremeni. La spital Sașa. Diagnosticul: accident vascular cerebral. Se lăsă pe un scaun și adormi lângă necunoscuți.
Nu avea să afle niciodată de ce. Dar omul care îl dezvățase de accentul basarabean. Care îl ajuta la căratul bagajelor de la gară. Care… Care… Care… Era dus. Iar el nu știa încă dacă echipa lui câștigase la fotbal.
Comentarii
Salut. Trebuie sa recunosc ca am
urabuzdugan -
Salut. Trebuie sa recunosc ca am citit textul de doua ori si nu l-am inteles intru totul. Nu asta-i problema, il pot citit inca o data si inca o data ... Ce as vrea sa-mi explici, pentru ca sunt convins ca ori de cate ori as reciti textul n-as intelege, este folosirea "ingenioasa" a punctului, respectiv: "Dar trebuia să facă referatul. La psihologie."; "Ieși amețit. Satisfăcut. Capitala fremăta. Mașini. Noapte. Tramvaie. Troleuri. Taxiuri. O senzație de bine."; "Sașa schiță ceva pe tablă. Rapid." Asa ai simtit sa scrii? Asa ai vrut? Sau asa ai gandit?
eu aș vrea fiu la un cenaclu,
Sancho Panza -
eu aș vrea fiu la un cenaclu, undeva... sau la un spectacol de teatru (scurt)... si să ascult proza asta scurtă citită/interpretată de...
de...
Mitică Popescu!
ar fi fabulos!
remus,
yester -
remus, și tu bei 3 in 1?:)o discuție despre semnele de punctuație este la fel de incitantă ca fantezia Adrianei:) de a-l asculta citit la un cenaclu de Mitică Popescu. mulțumesc frumos de lectură.
Adriana, de-ale lui mitică nu se încadrează în targetul meu de zappant. Dar cred că mi-ar plăcea să fie citit de Mitică al lui Caragiale:) mulțumesc frumos pentru semn! e generos:)
iar ce s-a/nu înțeles, o fi ceva genial:)
noapte bună, vouă!
george,
yester -
george, (erată)
Mă atrage acest text. Redă chiar si
Maria - Doina -
Mă atrage acest text. Redă chiar si prin sintaxa frazei starea aceea de grabă din timpul sesiunilor, timp în care totul se esenţializează si ,,filmul" devine doar un set de imagini semnificative. Îmi place că autorul îsi face timp ( în contextul firului epic ) :) pentru o descriere mai amplă a prieteniei dintre cei doi:
,,Horia era prieten bun cu Sașa! Îl mai ajuta la alte materii. Se descurca bine. Trebuia să fi dat la informatică. Gândea algoritmic. Așa îl mai alintau colegii. Îi plăcea mult teologia. Îl influențase pe Sașa!"
,,Și tinerii zâmbiră! Aveau în comun multe sporturi! Multe idei. Gusturi asemănătoare. Horia un pic mai retras. Sașa foarte introvertit. Horia cu multă energie. Sașa ca un burete pentru energie. Nu aveau secrete. Și cine nu știe ce frumoasă este viața fără secrete!"
Reiese influenţa prietenului bun, influenţă care rămâne pentru totdeauna. Remarc faptul că se pune accentul pe lucrurile aparent ,,banale" din relaţionările zilnice, făcând din banal monumente de prietenie. Îmi amintesc de spusa lui Napoleon Bonaparte: ,,Nu există prietenie, ci doar momente de prietenie.". Parcă l-as contrazice, folosindu-mă chiar de textul tău, Paul.
Este răvăsitor finalul cănd Sasa, amintindu-si atâtea momente cu ,,omul care..." făcuse atâtea pentru el", avea regretul că nu stia dacă echipa lui Horia câstigase...Asa fac prietenii adevăraţi, vor sa intre in bucuria prietenilor lor.
Am zâmbit la recitirea acestui text în dimineaţa asta ( tocmai sunt între două examene ,,Psihologia învăţării" si ,,Psihologia socială" :) )
Apreciez în mod deosebit că textul ţine cont si de rigorile stiintifice (psihologie) si teologice. Si chiar face legătura între psihologie si teologie anulând prejudecata că acestea două ar fi antagonice. Mulţumesc, Paul. M-a bucurat foarte mult lectura ,,Studentului".
Da,
yester -
Da, trebuie să îmi cer scuze pentru întârzierea cu care îți răspund! Îți mulțumesc frumos Mariana! Pentru că te-ai aplecat pe text. Pentru feedback-ul sincer. Pentru... pentru... pentru... o duminică plăcută să ai!