Toamnă albastră pe buze moarte de iubită
În umbrele tăcerii privegheam în doi
Pe voaluri sepulcrale de tămâie
Ne răsădeam clipirea orelor din noi
Și-ți căutam genunchii aspri-n părul ploii
Scurtând din pragul vrăjilor bunicii Mătrăguna
Pe zări de plopi potcoave-n solzi de pește
În tine eram doi , ne surâdeam întruna
Și ne grăiam în numere iubirea
Zburdam ca mieii sub zăplaz de nopți
Rugam porumbii casei să ne-arunce
Din penele zincate , lumină peste porți
Comentarii
hialin -
Constructie foarte greoaie si aritmica. Textul nu curge firesc. Daca "într-una" are sensul pe care il vad eu, de adverb de mod de (repetitie) si nu are sensul de "in una", atunci se scrie fara cratima. La "mei" va referiti la plante sau este o greseala si va referiti la "miei" ? Nu inteleg versul "Pe zări de plopi potcoave-n solzi de pește", adica mi se pare atat de intortocheat incat a devenit incoerent. Textul este destul de slab, stereotipii multiple, constructii doar de dragul de a fi, incoerenta in exprimare, aritmie... Cred ca mai aveti de munca daca doriti sa continuati pe stilul asta. Ialin
Ardagast -
Ialin, Într-adevăr, textul suferă în multe privințe.Am realizat asta doar după ce ți-ai aruncat ochiul critic asupra ei.Mulțumesc! A fost scrisă într-o perioadă în care sufeream de manierism, dar pentru mine are o anume muzicalitate, iar versurile greu de înțeles ascund trăiri care, pentru un străin, nu pot însemna mare lucru. Din câte țin minte, atunci nu doream să-mi închid inspirația unui drum în noapte prin ritm și depășisem perioada în care nu puteam concepe o strofă fără rimă și ritm. Se vede că tinzi spre o perfecțiune a construcției poetice , așa cum muribundul dorește coșciugul perfect. Până la noi critici, S-auzim numai de bine!
Ardagast -
Te rog să mă scuzi că te-am botezat Hialine !
hialin -
Nu m-ati botezat deloc... eu imi folosesc pseudonimul Ialin peste tot. Pe hermeneia am userul "hialin" din alte motive ce tin de trecut. ialin