atîta liniște
între pereții înalți ai așteptării
orele trec în cagule albe cu pas egal
ca niște soldați
pe lîngă cadavrul unei aglomerări de cuvinte
în lumea lor putrefacția e un lux
dezamăgirile au soarta petelor humanoide pe asfalt
după o explozie nucleară
nu le poți îngropa
nici reduce la tăcerea statuară a unui mausoleu
le porți cu tine ca o arsură de fier de călcat
pe haina sufletului
atît