
cîteodată mai bat sfios la ușa cerului
întreb peltic dacă sorin e acasă
dacă are voie afară să jucăm castelul
o femeie cu nume de pescador
îmi răspunde că are pojar
dar să nu-mi fac griji
acolo orele în care se moare sînt respectate cu strictețe
altfel copiii s-ar opri brusc din creștere
există o zi
de obicei spre sfîrșit
în care scuip bărbătește în palme
și mă apuc de înlocuit distanțe
de parcă aș înlocui șine vechi de tren
se anunță temperaturi extreme
între oameni las spații pentru contracții
mă apuc să cresc asfaltul pînă devine un drum
al meu și numai al meu
mă joc de-a cine clipește primul
cu soarele
am un loc secret în care plantez bulbi de zambile pentru mama
tot eu le calc în picioare pentru că m-a plesnit
cînd am rămas corijent la mate
mi-am pierdut toate cheile în zăpadă
și-acum aștept toată viața să vină tata
ca să-mi deschidă
am învățat meserie pe ascuns de la bunicul meu
acum pot da înapoi timpul de cîte ori vreau
astăzi am șase ani la micul dejun tai luna felii
întind pe ea miere de salcîm
în cană torn calea lactee și puțină cacao
bat de trei ori în lemn
arunc peste umăr potcoave
îmi desenez pe frunte o stea
apoi intru-n oglindă
zilele mele sînt un șantier în lucru
merg pe furiș alături de frate-miu
printre orele scurse
furăm țevi de plastic
ne facem pistoale cu nouă guri ca-n mărgelatu
la cornete de hîrtie nu m-am priceput niciodată
împrumut de la alții și trag la întîmplare
în umbre
dacă aș avea chef aș putea fi humpty dumpty
căzut de pe un zid de carne
nici toți caii nici toți oamenii și nici toate femeile regelui
n-ar putea să mă facă la fel cum am fost
cu toate acestea preferabil uitării este mimarea
iubirii de sine
de mîine o să-mi scot tiptil inima cînd încă doarme
în loc voi pune un zar
mă voi muta într-o ghindă
și mă voi numi
întîmplare
Comentarii
mi-am amintit cum ma razbunam pe papusa maica-mii de
caminante -
mi-am amintit cum ma razbunam pe papusa maica-mii de cate ori ma pedepsea - taiam cu foarfeca cate o bucatica mica din rochia albastra, suficient de mica cat sa nu se vada, de frica sa nu ma pedepseasca din nou (nu ma pedepsea mult dar pentru un tanc o pedeapsa poate fi sfarsitul lumii).
dincolo de nota personala, desi nu-i nevoie de-un dincolo pentru ca nu vad neaparat lipsa de obiectivitate in notele personale si nici nu vad de ce poezia le-ar evita neaparat ea insasi (ba dimpotriva), e o poezie buna pe care simt nevoia sa o semnalez. mi-a placut mult strofa cu humpty-dumpty, modul in care ai legat starea din ea si ai tras concluzia (poezia imi place toata, aici m-am oprit o clipa mai mult). am inceput sa am doar revelatii mici, cele mari mi se par pretioase si cam artificiale, cel putin pana reusesc eu sa mai evoluez.
tu esti unul din cei care realmente imi pare bine ca exista, si nu pentru poeziile astea, ci pentru ca uite, sunt oameni capabili sa te infrateasca cu ei exact atunci cand crezi ca nu mai ai chef de nicio infratire (evident, vorbesc unidirectional si cu valabilitate limitata, cred. dar cu atat mai sincer).
Cristina, eu nu mai scriu demult poezie. Accidental, e
emiemi -
Cristina, eu nu mai scriu demult poezie. Accidental, e posibil sa mai existe forme poetice prin textele mele, dar eu am renuntat. Initial partea cu humpty dumty era ceva de genul ca sint un tun urias doborit de pe ziduri. La fel de bine cum iti pare tie ca exist, la fel de bine imi pare bine ca uneori treci pe aici, intr-un moment in care ma indoiesc din ce in ce mai mult.
Si drept multumire:
http://www.youtube.com/watch?v=82hLvgGuDu8
este și criza de identitate un motoraș interesant.
Virgil -
este și criza de identitate un motoraș interesant. numai că înainte să îl bagi în priză e recomandabil să îl înșurubezi bine pe o placă de PFL ca să nu zboare peste tot prin casă și mai ales să nu spargă acvariul în care ții ultimul guppy care ți-a mai rămas de anul trecut.