marginea de smoală a privirii tale
îmi aprindea sângele
aerul curgea în valuri
peste capete

de pe hol
voci fără chipuri
ne asaltau refugiul

patru paturi de cămin
dormeau cuminţi
visând la căldura
trupurilor pierdute

prizonieră în albastrul sarafanului
doar şoaptele cântau încetişor
ca o salbă legată de gleznă
în după-amiaza
care nu avea
decât o singură ieşire

auzeam sângele
cum curge prin vene
ca vinul tânăr sălbatic
pregătit de ospeţe

colegele tale
se întorceau duminică
atunci mă uitai
într-un colţ

era însă abia vineri
la prânz