mă gândeam adineauri cum să
îmbrac raiul în costumul meu negru când
nicio picătură de negru nu pătrunde acolo
gândul mi se-ntoarce pe dos ca o brazdă de plug
lasă raiul să te-mbrace în costumul lui alb

în inimă port luna cât flacăra de chibrit
o aud cum se plimbă prin cuadratură ca o femeie
care aşteaptă pe cineva e frumoasă şi are pantofi roşii

injectat cu suc de lămâie ai senzaţia că devii ceai
un cor de meduze te împresoară ca pe un quarc noaptea
magicianului îi cade batista şi te trezeşti
iepure flămând într-o sală ticsită de oameni

nu mai e nimeni care să ţină piept avalanşei
Doamne nu mai e nimeni
în mijlocul soarelui arde pădurea cu trosnet
trec chernobyluri hiroshime bhopaluri prin mine
aici e minus o sută de grade şi Tu-mi spui
am trimis corbii să te hrănească