pentru primele doua versuri "ce frumos ești tu dar moartea are tot miros de coșmar alăptat la sân" toata admiratia mea! e ceva care e intr-o stare concentrata si pare sa explice prea mult, te gindesti tu si cind spun asta,ma gindesc la urmatoarele trei rinduri. finalul iarasi este de exceptie: "ce frumos ești tu cum îți poartă zâmbetul aerul la-nălțime ce sfinte rămân clipele în urma ta când pleci precum tămâia zeilor pe merinde" nu are importanta cui ai dedicat aceste versuri,bucura-te ca exista si pentru tine.