am obosit să demonstrez tuturor ce deștept sunt
cât de rafinate sunt lecturile mele ori
cât de profund gândesc
vreau doar să stau la o masă într-un cafe bar
să cochetez cu o domnișoară italiancã
și să mă las distrat de accentul ei
apoi să ies într-o ploaie caldă de vară să nu uit
că realitatea este ideea cea mai complicată
să stau un pic în ușă apoi să o iau la stânga
iar desprinderea tălpilor mele să fie ca atunci
când mai ridicai ochii spre mine
desigur că voi ajunge plouat leoarcă acasă
voi pune umbrela uscată la locul ei ca și cum
astă seară ne-am unit să ne protejăm
voi fura un pui de somn cu televizorul aprins
sergiu va suna lung la ușă
voi observa că nu sunt din ce în ce mai mult
și dacă e să fiu
sunt doar un scripcar cu o veselie prefăcută