Ariana -
până la urmă
e simplu
nu există baluri crinoline conduri clinchete
miezul nopții
în camera asta
șobolanii adulmecă tavanul
lumina amărăciunea devorează
măruntaiele ochii două roci vitrificate crapă
scuipă privirea purulentă
țesuturile se descompun violent
perfid sângele se contopește cu aerul
îl arde
zgura intră adânc în nări
gura incandescentă
astupă
convulsiv oasele se mișcă între cartilaje
creierul capac peste o gură de canal
în care singurătatea crește
crește crește
pe frunte un strat vâscos de sudoare
lucrurile
prin tavan
se dizolvă în graba șobolanilor
în amărăciune
pereții se rotesc
pereții cedează
camera intră în mine
până la urmă
e simplu
mă întind liniștit
fisură în tâmplă din care se prelinge
lână văluroasă și albă
lumina.
Poezie:
Comentarii
andreea iancu -
e foarte ciudat acest text. prin felul in care sunt urmate imaginile, incurcate, amesteca ca sa vezi ceva. un fel de puzzle. e o viziune interesanta de identificare intr-un mediu. cumva, vorba lui noica, trecerea mediului extern in mediul intern. ai reusit sa tii tonul de mister pana la final si asta mi-a placut. " lucrurile prin tavan se dizolvă în graba șobolanilor în amărăciune pereții se rotesc pereții cedează camera intră în mine"
Ariana -
andreea, mă bucură popasul tău. la textul ăsta țin mult și mă interesa cum este receptat.
bobadil -
Mi-a plăcut această reîntoarcere într-o epocă pe care aș numi-o "primordială", o vreme când oasele noastre nu se desprinseseră încă de trupul care le-a născut. O atmosferă oarecum barocă am respirat în acest poem, însă am citit cu plăcere un vers bine închegat, o prozodie care arată stăpânirea acestui armăsar nărăvaș care este dictarea. Un pic prea multă virulență "infecțioasă" în partea mediană, cred că poemul ar trăi fericit până la adânci bătrânețe și fără acele excese, la urma-urmei tratamentul conteză ... La bună re-citire, Bobadil
Ariana -
Andule, ce plăcere să te ,,revadă" omu'. Mă temeam că te-am pierdut:). Cu ocazia asta am aflat și părerea ta. Dacă medeei, din cât am putut să îmi dau seama citind-o până acum, aș fi bănuit că o să îi placă textul, în cazul tău nu aș fi riscat o anticipare a impactului poeziei. În ceea ce privește observația ta sunt convinsă că aș fi făcut-o și eu dacă textul era al altcuiva. În situația asta însă, știi cum e...:) Vă mulțumesc amândurora.