Sa fiu atât de aproape de vocea ta
întotdeauna m-au uimit vocile, suprapuse
ca și cum
poate nu ai să crezi dar le visam 2 zile la rând
ultima dată tu-după un zid-un fel de întâlnire
mai multă lume te privea
și eu
apoi singuri
într-un debut de dragoste
ne-am scos întâmplările la vedere
ne-am scos cămașa pe cap
a ta bej cu benzi de sunet
descheiată la mult mai mulți nasturi
aș fi putut circula
într-un singur sens
vezi bine

****
vocea ta trece printr-un filtru
ca o iubire posesivă la capătul unui tunel prăfuit
cu țevile opărite de orgă
date cu zel la acordat solfegii
dar nu te aud
concertul suspendat din depresia corului
actul III balerine, zgribulite de frig

***
al naibii să fie cel ce nu va cunoaște
înaintele din spatele, stânga, drepta, toate cele
șaptele sfinte adâncimi, dedesubturile, dedeasupra, cât încape
între palmele mele arse, voci..

***
Un copil în spital, plângea și nu mânca, plângea și nu râdea
îi părea rău că nu are să-mi dea o fotografie cu el ca să fim prieteni
nu plângea la injecții doar la masă cand se simțea foarte singur
și îi îndesau mâncarea pe gât ăia cu halate mari albe și mi se punea
în poală să îmi spună că nu are mamă,
mama era o pată de cerneală neîncăpătoare
dar avea un tată care venea la el foare rar la spital și
copilul ăsta era îndrăgostit de un camion albastru
cu obloane închise și înauntru scrisese "pt cărat amante"
când am plecat și-a pus mânuțele peste gâtul meu
și mi-a zis cu o voce albă la revedere, la revedere
cu fața plina de zâmbete de parcă el pleca
și eu ramâneam pe peron zdrobită,
nici nu știi în ce hal sunt..