El: Nu mai scrie. Te rog, nu mai scrie. Uite, ia degetul meu și hai să desenăm împreună câteva contururi.
Ea: Scrie, te rog. Ai promis că vei scrie. Uite, ia mâna mea și scrie.
vise ca niște hăitași
înainte
rotocoale de fum
prind aripi
și țipă
Ea: Închide: mâna. Castelul nu are nici o ieșire. Nici marea. Intră unul într-altul. Scrie.
El: Ia tu un fir de nisip. Aruncă restul. Te rog, nu mai scrie.
ne lichifiem
ori poate doar sunetele ne pătrund prin oase
ori poate
ne e teamă de urme
Cine scrie? Cine? Cine desenează? Cine? Cine se naște primul, povestea sau povestitorul?
acum liniștea
a săpat până la noi
tunel de ceară
nu putem face lumină
nici măcar
dragoste
Unul dintre ei: Am făcut nod să nu uit. Când vom trăi toate astea, ne vom aduce aminte.
Celălalt: Te rog, nu mai scrie, nu are sens.
Comentarii
alma -
Textul îmi amintește de The Waves. Poate că ar fi interesant de continuat fiecare fragment în parte, de a da consistență ideii. Remarc imaginea strofei de mijloc ("ne lichefiem...").
Sapphire -
Alma, nu stiu "The waves"?! Te rog, spune-mi la ce anume te-ai referit, chiar m-ai facut curioasa... Altfel, stiu bine ca ai dreptate, daca, pe de-o parte, nu mi-ar fi lene, pe de alta, daca nu as considera ca si-asa am spus prea mult, ar iesi, cine stie: o schita, sceneta, mai multe poezii... Asa, cand am scris, mi s-a parut ca asta este, rien ne va plus. Acum am si eu senzatia ca totusi cititorului i se poate oferi mai mult... Nu stiu, cred ca voi reveni asupra lui, multumesc.
alma -
"Valurile" de Virginia Woolf. http://en.wikipedia.org/wiki/The_Waves Fiecare își conduce monologul său doar interferând cu ceilalți. La fel ca în viață. Cel mai greu e să faci străvezie limita dintre contururile caracterelor. Să treacă unul prin celălalt, dar să fie distinct. Cred că vei reuși. Lasă lenea. :)
vladimir -
Intotdeauna m-a frapat genul acesta de cuvant... "nepoveste"... nu e o negatie facila prin care te raportezi la o chestiune pozitiva si ii oferi posibilitatea unei schimbari banale de sens... e mai mult, un soi de dezvrajire si mangaiere a cuvantului, cumva intre renuntare la rostire si reflectia asupra atributelor inca nedeslusite. Scindarea programatica intre o parte masculina in adormire si una feminina, paradoxal dar care este perceputa in dimensiunea ei volitiva, depasindu-si marginile, poate in virtutea unui impuls ce scapa controlului, permite accederea la un nivel de expresie privilegiat, care nu sacrifica nici una dintre componentele fiintei umane. Remarc intercalarea potrivita si ambivalenta termenului "inainte" din fragmentul "vise ca niște hăitași înainte rotocoale de fum" ce permite dezvoltarea "povestii" pe mai multe nivele de interpretare, aspect ce este continuat prin acel deosebit "Intră unul într-altul". Deosebit de interesant si acel "ori poate", atat de semnificativ in contextul ales cu atata fler de catre tine. Finalul ne recomanda un tablou al disiparii dar nu al despartirii esentelor ce au fost amestecate, poate e vorba doar ca o pensula si o panza nu-si pot gasi rost decat impreuna... el si ea si-au imprumutat prin rezonanta "ori poate" mai mult, prin contaminare, caracteristici straine firii, intr-o betie a interiorizarii si acapararii spatiului vital atat de frumos sugerat prin fracturarea poemului. Una peste alta un experiment reusit (ca o parere personala consider aceasta creatie ca fiind cea mai valoroasa dintre cele postate pana acum pe hermeneia), un exemplu de coerenta imagistica. Cum ar suna doar asa? vise ca niște hăitași înainte rotocoale de fum prind aripi și țipă ne lichifiem ori poate doar sunetele ne pătrund prin oase ori poate ne e teamă de urme acum liniștea a săpat până la noi tunel de ceară nu putem face lumină nici măcar dragoste Partea orgiastica rezista unei interpretari separate, restul sunt doar carje.
Sapphire -
Alma, multumesc! Nu citisem, suna intr-adevar... am trecut-o pe lista "must read" :-)) Zici tu s-o las? :-) Bine, ma mobilizez, ma straduiesc, ma apuc de etc etc etc :-) dar de maine! glumesc, multumesc pt incredere. Vladimir, vezi, daca ma iau dupa cititori ca tine, raman numai cu astfel de poeme: pentru ca, daca ai reusit sa descifrezi atat de bine, deja mi se pare ca am spus tot ceea ce se putea spune... Ca subliniere: da, nepoveste trebuie inteles asa, si nu altfel, este de fapt povestea care ar fi trebuit sa fie, care poate s-a nascut si habar nu avem, sau care poate nici macar nu s-a nascut... am facut o asociere cu neverland. Stiu cum ar suna si asa, dar vocile acelea trebuie sa fie aici, nu stiu daca sunt carje, mai curand chei... fara lipsa de precizare din final ar fi un poem, dar ar fi altul, nu acela al unei nepovesti. Si cate povesti posibile in fiecare nepoveste... are dreptate si Alma... Va mai astept, asta este sigur. Si totusi: cine pe cine alege? :-)