bobadil -
și a murit prietena care ucise cu mine plictisul
uite,
noaptea e pe picior
de plecare
noi ne-am strîns bagajul
și l-am trecut binișor pe curat
un cer deschis peste
pămîntul ferecat pe etajeră
unde acvariul doarme
doi pești incandescenți
cu ochii de staniol
tu chiar nu vezi teama
cum se maturează
în butoaiele acestei frunți?
pe brațele crucii
nebunul ne fixează
cu minusculul său
ochi de zahăr
Poezie:
Comentarii
hialin -
Imi place ideea de "noapte pe picior de plecare". Nu am inteles ce vreti sa spuneti exact prin "...bagajul/ și l-am trecut binișor pe curat". "Cer deschis" si "pamantul ferecat" au un aer de basm, insa nu-mi par foarte potrivite in context. Din nou doua versuri cu o imagine foarte buna "doi pești incandescenți cu ochii de staniol" urmate de o idee foarte interesanta formulata printr-o intreabare de tip retoric foarte uzitata "Tu nu vezi...".. Finalul imi pare lipsit de coerenta(sau poate nu-i vad eu sensul in context). In ansamblu este un text bun, cu unele idei ce sunt destul de greu de inteles pentru un cititor comun.( Parerea mea...) Ialin
bobadil -
Emile, long time no see :-) textul asta e asa cum e, imperfect si destul de vechi, ca orice necrolog. Cert este ca ori de cate ori cineva cu care am ucis impreuna plictiseala moare, imi vine sa rescriu textul asta, de la syd barett la ingrid bergman. Multumesc pentru lectura, Bobadil