1. Dă-te băă jos de pe cruce!
Mama voastră de hoți și de mincinoși!

2. Viața era un lemn cu rădăcini albastre:
creșteau deasupra noastră
spre pământul cel bun.
Lumea era rodul unei iubiri
dintre un sus prea sus și nimic altceva.

1. Ce lumină, măă? E plin cimitirul de voi!

2. Pietrele deja șușoteau ștrengărește
taina mormântului gol.
Drumurile țipau ca toți pruncii lumii!
Respirau prima gură de veșnicie
din două mâini găurite,
curate de sânge și murdare de noi.

1. Mamăăă, ce duhnește Ăsta a cer!