că apa o lăsa să respire în adîncuri. și luna o urma pe cer
în timpul zilei.
atît era de frumoasă
că dacă dragostea ei ar fi fost o corabie
ți-ar fi albit părul
dintr-un capăt în altul al ei.

ea putea întoarce vîntul din drum
cînd îți vorbea.
și fructele se înroșeau
în prezența sa.
atît de frumoasă era.
încît în nopțile întunecate punea stelele la loc pe cer
cu mîna ei.

eu n-am putut iubi o asemenea femeie. atît de frumoasă era
că inima mea tremura ca un glonte
în pistolul lipit de tîmplă.