Virgil -
...
sînt atît de singur încît mă bucur de mine
în sfîrșit mă opresc la marginea omului
de care mă folosesc în fiecare zi
îl ating ușor pe umbră să nu mă simtă
cum îi umblu prin cochilie ca o insectă
sînt un vas maritim ce nu și-a putut confecționa
un naufragiu decent decît pe un canal deltaic
jumătate în nămol jumătate încă navigînd în vînturi
coșcovindu-și imaginea rememorată
mă simt ca un datornic iertat de o bancă falită
în mijlocul unei lumi recuperate din fonduri nedeclarate
se zice că toate acestea au o interpretare
Poezie:
Comentarii
nepotul lui rameau -
matale ai necazuri cu banca sau cu singuratatea? cica lumea se imparte in doua: unii fara bani si altii foarte saraci. Pe mine ma preocupa duhul, adica saracia lui. Entropia textelor de pilda . Ce am scris acum un an e bun de pus la gunoi. Chiar vreau sa dau faliment ca sa pot pleca linistit la pescuit. In canalul deltaic desigur.
Virgil -
interesant, si pe mine la fel. de aceea probabil ca saracii sint mai fascinanti decit bogatii. tot la duh ma refer. cum zicea cineva ca "nu cei sanatosi au trebuinta de doftor". si abia atunci incepe intriga si farmecul entropiei cu zbaterea ei cu tot. de aici si framintarea "daca dumnezeu e atotstiutor, de ce ne mai rugam?". si totusi...