Am să fac un comentariu aici pe textul tău care nu ține de textul în sine pentru că văd că de ceva timp se practică bătutul câmpilor cu voioșie pe lângă subiectul numit „literatură” Cum observ cu stupoare faptul că ți-am cerut deunăzi să mi se închidă contul și tu nu ai luat o hotărâre în legătură cu asta, consider îndreptățit să las niște rânduri explicative asupra deciziei tale de a mă transfera de la poziția de autor (poziție care mi s-a oferit prin cerere) la cea de novice. Prin urmare nu mi se pare un capăt de țară că sunt novice. Să nu se-nțeleagă greșit. Nu asta mă deranjează pe mine ci faptul că trebuia să fiți mai atenți când mi-ați atribuit statutul de autor hermeneia de la bun început. Sigur, trec și peste pasajul acesta și îmi spun: nu-i nimic este firesc să mai greșim, doar oameni suntem. De ce acum sunt novice și nu autor, știu foarte bine. Am citit și eu regulamentul ca fiecare. Greșeli gramaticale ( în cazul meu virgule plasate aiurea, poate un dezacord din grabă – subliniez faptul că toate sunt din grabă) dar nu ați văzut că atunci când mi s-a atras atenția am și mers pe text și am corectat semnalările domniilor voastre. Bun, nu-i nimic, sunt optimistă. Merg în continuare îmi spun. Totuși poate reușesc să-i conving de ceva bun. O reacție am primit-o din partea unui membru de pe site și din partea unui editor, Vladimir care se pare că în cele din urmă mă încuraja într-un fel sau altul că nu sunt chiar de lepădat la scris, ba mai mult că observă o creștere în atitudinea mea vis a vis de texte. Mi-a căzut tare bine că așa ne cade nouă oamenilor bine și-o încurajare. Fără să mi se urce la cap am considerat că pot merge mai departe dar întotdeauna trebuie să existe și un „Gică contra „. Bine, îmi spun pentru nu știu a câta oară. Hai că dracul nu-i atât de negru dar deja când ai început să arunci cu noroi de balcon comparându-mă cu un „puștan” de liceu ( mi-ai ales două clase – clasa a 9-a respectiv clasa a 10-a ca nivel de pregătire) asta mi-a format o părere ce ține strict de cei șapte ani de-acasă. Chiar așa dacă era trebuia să –ți alegi vocabularul. Nu m-a deranjat prea tare. E normal. Acum fiind locuitor al SUA, treaba se schimbă. Trec și peste asta. Ceea ce nu-nțeleg este de unde această înverșunare pe o persoană și de unde asemenea comentarii ironice la adresa mea, ca să nu mai vorbesc de bunul simț cu care m-ai tratat de fiecare dată. Nu sunt nici la școală și nici nu ești psihologul meu ca să-mi dai un diagnostic. Am șters toate textele în ideea c-o să înțelegi că nu mai îmi doresc șederea pe acest site. Ce este atât de greu de înțeles? Nu există decât două variante verticale: râmâi sau stai. Eu doresc să plec. Mi-ajunge atâta inchiziție. Regret că odată cu ștergerea textelor s-au șters și comentariile că dacă știam lăsam poarta deschisă, să vedem și reacțiile altor persoane. Vis a vis de penițe că aici este hiba. Monitorizarea mea a apărut de la nici două minute de acordare a unei penițe novicelui „pârâu”. Tot timpul am avut comentarii justificate vis a vis de o creație. Am să vă fac un opis pentru acordarea penițelor dumneavoastră și să se tragă o concluzie subiectivă ( că omul este subiectiv) asupra exemplificărilor mele: 1. Swedish blue da, finalul e slab dar eu tot dau o peniță pentru plătica aceea și pentru un text inedit pe Hermeneia 2. Aceeași lună peste sat o penita de aur pentru tot acest text extraordinar de frumos. mai putin pentru "Cui îi pasă că o stea a mai căzut?"... oare mai era nevoie de melodramatismul asta? In rest, asa cum am spus, sublim 3. cântecul Sarei poate am eu la ora asta o dispoziție mai aparte sau poate am înțeles din textul tău lucruri atît de frumos ascunse încît a trebuit să mă opresc. Este evident, după părerea mea că încă te mai frămînți cu modul de a te exprima dar eu cred că textul merită remarcat, îndeosebi pentru fluiditate. ( Poate am eu la ora asta o dispoziție?) hmm, foarte frumos. Cam seamănă cu astenia mea din comentariul lui Pârâu. Bun comentariu! Îl plasez cu multă indulgență la nivelul clasei a 11-a. Până la urmă îmi permit. Profesia mea este cea de profesor. Un merit dobândit printr-un „tocit de coate” timp de vreo șapte ani pe bâncile unei școli. 4. Experimental da, de multa vreme n-am mai citit asa ceva, un oniric in aquarela. ( Cel mai bun comentariu încadrat la secțiunea „Eu cu cine votez?” Aici mă opresc că deja mi s-a aprins un led recitind comentariile tale, nu înainte de a sublinia faptul că nu am nimic cu textele cărora li s-a acordat penița de merit a lui Virgil. Fiecare cu părerea lui. Este semn că existăm. Virgil, știi vorba aceea: pe cine nu lași să moară, nu te lasă să trăiești. E ca in piesa lui Euripide , Medeea. „Mi-ai dat o zi...” dacă ai citit piesa cred că știi la ce mă refer... Eu nu sunt scriitor, niciodată nu am fost (deși îmi place să scriu, recunosc) dar sunt inteligentă. Este ca în bancul acela cu Bulă: -Mamă, mamă, Gigel are bicicletă! Vreau și eu. - Lasă mamă că tu ai cancer! Succes în conducere! Silvia BITERE