***
Ne atingem liniștile de pe buze
în marmura serii-ncrustați

O plasă pusă la uscat
foșnește în vânt.

***

Inserarea asta de cristal
e atât de frumoasă
încât
mi-e teamă să respir.

***

Mi-e părul culcuș.
Moale.Să ademenesc
vrăbiile.

***

Noapte de diamant,
liniște comprimată.
Dulapul foșnește ușor
și crizantema uscată
își amintește plânsul de rouă.

***

Blocul din față
mă crede un obiect oarecare.

Și mie îmi pasă!

©Ioana Geacăr

***
Incrustés dans le marbre du soir
les silences de nos lèvres se touchent.
Le frou-frou d'un sac en plastique
mis à sécher.

***

Il est si beau
ce crépuscule cristallin
que
j’ ai peur de respirer.

***

Mes cheveux –
doux abri
pour enjôler les oiseaux.

***

Nuit diamantine.
Silence comprimé.
L’armoire bruit légèrement.
Et le chrysanthème fané se rappelle
les pleurs de la rosée.

***

L' immeuble d'en face
me prend pour un objet.

Et j'en souffre.

(Version française : Marius Bădițescu)