gerul îngheaţă
liniştea apăsătoare
a straniei tenebre
ce-mi amorţeşte
visul

prin ochii de cristal ai lunei
pământul mi se deschide
o mare de argint

bătrânul nuc
îşi înalţă rugăciunea spre cer
prin crengile îngheţate
golaşe

străzile oraşului
sub ochi felinarelor
galbene
văgăune pustii
al sufletului meu
rătăcit printre clădirile
de plumb
a oraşului îngheţat
fantomatic

în imensitatea iernii
doar eu