Keller -
voi bea mâine lacrima neplânsă din ochiul cerului
gâtuit de aburirea oglinzilor frustate
noi suntem ceea ce gândim
(îmi ticăie-n ureche
expresia unei armonii încredibile
„This is it! ”)
pe coarda hazardului
potrivită la nanosecundă
așa
te atrag în cercul meu
și vei veni străine
să ne iubim pe l i t e r e
voi recunoaște plinul tău în golul din mine
și zbaterea agonică
doar de-mi vei lua în dinți sfârcul uscat al poeziei mele
și vei pătrunde adânc taina ființei cu umbre
soarbe-mă
iar buzele tale vor simți fiecare picătură de Rai
prelinsă din cumpăna cerului
precum o petală de floare
se ofilește
înainte de a se naște
Poezie:
Comentarii
Keller -
am nevoie de critici la poezia asta as vrea sa o fac buna astept, multumesc
Virgil -
1. Keller, te rog inceteaza cu cersitul asta dupa comentarii fiindca e de prost gust. Daca vrei sa primensti comentarii la textele tale exista citeva conditii simple. unu. incearca sa scrii bine fiind exigenta cu ce scrii, doi. comenteaza pertinent textele altora, trei. nu te ofusca atunci cind ti se spune ca ai scris prost ci incearca sa inveti din greseli 2. vezi ca in limba romana (cel putin pina am plecat eu din Romania) se scria "frustrate" si nu "frustate" 3. textul este slab in primul rind pentru ca nu urmareste nici o idee si mai degraba iti sugereaza ca e un amestec de cuvinte si asocieri mai mult mai mai putin liricoid-absurde cu jenante scapari eroticoide care te duc cu gindul la faptul ca autorul s-ar putea sa aiba probabil niste (sic!)"frustari"
Cristina -
pe mine ma deranjeaza scrisul cu italice la poezia asta, mai ales fiindca nu le vad rostul si imi este greu sa citesc. sfarcul unei poezii e o chestie interesanta, dar poezia ta intr-adevar il are uscat, incearca sa-i dai un pic de viata.