Ușa deschisă mi-a răsucit ochii spre dreapta
era vântul cu ninsoarea pe coamă
rostogolea zăpada spre inima brazilor
perdeaua acoperea

deconectată de frig
moartea fulgilor
lovește cu stropi pervazul

o siluetă zgâlțâie fereastra
sărută floarea iernii
carbonizată pe sticlă
gândurile au sănătate și cred în crăciun
mama nu mai poate fi strigată
pentru socoteala unor preziceri.