acest poem nu are nicio legătură cu tine
îmi spuse apoi se depărtă
apusul o învăluia ca un viol
își supse un deget cu fața spre mine
râse zgomotos apoi chicoti doar
aerul îi perfora hainele direct pe coate
am intrat în casă cu gândul la…
neah nu la degetul ei supt
ci la poemul pe care mi-l citise
acesta era:
când ești scurtcircuit mă apropii pe întuneric
cu mâinile ude
vreau să simți avaria din mine
trebuie să aibă toată atenția ta
urmau câteva mâzgăleli apoi poemul continua
nu am dăruit niciodată mai puțin
poate de aceea aștept
liberă și anonimă ca o tavă
să mă oferi
într-o zi de sărbătoare
locului unde îți pornești gândurile
și se termina cam așa (citez din memorie)
te știu mai mult din profil pentru că ne-am cunoscut
într-un microbus primăvara
și gâtul tău mirosea a ceva proaspăt
nu știu unde mergeai
dar am simțit în timp ce îți dădeam părul
după ureche și mă înroșeam
că poemul acesta va fi doar al meu
în seara aceea am adormit îmbrăcat
Comentarii
inovație
Virgil -
am rezerve față de estetica expresiei „direct pe coate”.
„învăluia ca un viol” - dincolo de sonoritatea care poate să placă, totuși mi se pare aproape un defazaj al senzației între calmul învăluirii și violența bruscă a unui viol.
obsesia asta cu „degetul supt” devine nițeluș cam lubrică înspre zona neigienică
„liberă și anonimă ca o tavă” - sună puțin cam ridicol - dar mă rog, să zicem că sînt versurile acestei debutante care își suge degetul.
porțiunea care mie mi se pare valoroasă este:
„când ești scurtcircuit mă apropii pe întuneric
cu mâinile ude
vreau să simți avaria din mine
trebuie să aibă toată atenția ta”
- dar, evident și versurile astea sînt tot ale „ei” și deci nu ale tale.
în orice caz ideea mi se pare foarte interesantă (deși poate la realizare mai ai de lucrat). ideea e ceva ce eu nu am mai citit. ceva ce se apropie de inovație. o inovație nu neaparat de formă cît o inovație „tematică”
delicat subiect
yester -
despre inovație... hmm, poate, să zicem că este cum spui tu.
în rest... nu știu ce am, dar de la un timp mă bântuie oximoroanele și stridențele la care, tu, sensibil binevoitor într-ale cuvintelor, faci referire. aleg să cultiv și inesteticul, introdus de alții în poezie. cel puțin deocamdată. plăcută această aplecare a ta asupra poemului meu. mulțumesc, Virgil!
cât despre versurile ei, am să-i dau un link spre această pagină.
îmbătrânim
yester -
cred că nu a fost destul de evident (din motive care îmi scapă) faptul că suptul degetului era o glumă. dar înțeleg acest fapt, însă nu pot pricepe cum gestul ar denota stupizenie. aici mă depășești în deepitudine Cristina. și iarăși am reticențe cu privire la notoritatea ca structurare blah blah. ceea ce poate fi o idee pentru un viitor apropiat e să transcriu poeme dedicate, cam asta vb Virgil, referindu-se la tematică. dar nici chestia asta nu cred că e o premieră. pentru că am mai citit.
concluzia: îmbătrânim și lângă noi se strâng din ce în ce mai multe cărți proaspete, neglijate ca filmele cu adolescenți.
mulțam de semn, Cristina!