Adim, da este o primordialitate a fiintelor, ceva ce transpare dincolo de orice forma si timp. Multumesc, ai simtit si misticul si pasionalul. Virgil, chiar nu este. Deloc. Proiectie? Imi pare rau. Dahaar, este un fel de simbioza masculin-feminin, la nivelul spiritelor cu chipuri fara trup.Da, umerii sunt insingerati, nu doar de poveri ci si de tot omenescul, inclusa fiind si patima. Ora "fixa" este a nasterilor, a mortilor, da. Transformarea prin dragoste este aici - asa cum ai decriptat foarte bine - esenta. Este si un fel de forta a maternitatii, a femininului matern, asupra unui masculin care, desi atotputernic si regal, isi pierde vitalitatea din cauza incalcarii unei legi nescrise. Dupa orice "sacrum facere" urmeaza un sacru al conntinuumului vietii. Multumesc, cel ce citeste vede in autor, vede in el insusi, vede si intr-o a treia dimensiune, comuna celor doi, dar si intr-o a patra, ce cuprinde paralele universal culturale. Tu ai aceasta abilitate. Felicitari.

Luana, mulțumesc: ai văzut elementele de mitic, legendar, simbolic și metamorfoza spiritelor și în esențialitatea nașterilor-morților, prin iubire.

Vladimir, poeziile tale sunt toate aproape pline de simbolistică mai mult sau mai puțin stearpă, să preiau termenul tău. Și uite că încă o dată faci dovada unui ochi care nu vede decât în sine însuși, fiindcă mă miră că ești rupt de simțire și trăire. Pe de altă parte, apreciezi pozitiv texte care sunt la limita mediocrului, iar acest fapt este, încă o dată, foarte transparent. Dacă poeziile mele îți par slabe, nu mă deranjează, fiindcă știu că dacă le-ai fi văzut sub semnătura altui nume nu ai mai fi spus asta. Apreciez o părere sau un comentariu care vine intenționat pozitiv, indiferent că marchează puncte slabe. Aș fi apreciat de asemenea să văd că nu ești părtinitor. Și că te ții la distanță de polemici. În privința stilului în care scriu și pe care până acum 2 luni îl admirai, deși aveam texte sub valoarea acetsora de pe Hermeneia, permite-mi să evoluez în propriul meu ritm și cu marja de cultură pe care o asimilez în fiecare zi. Accept sfaturile pertinente. Dacă ar fi fost un text mediocru-slab, ți-aș fi dat dreptate. Am destule, pe care deja le-am pus singură în recycle bean. Și de la o vreme las la dospit. Mă voi stăpâni a-ți comenta poeziile, tocmai pentru că aș avea multe de spus în defavoarea lor și a-i crede că este unmijloc de a răspunde cu aceeași monedă. Rgămintea mea este dacă nu suporți ceea ce citești pe pagina mea, sau nu suporți autoarea, să dai ignore. Sau crezi că a folosi o astfel de strategie îți aduce beneficii? Știi bumerangul, știi cum se întorc lucrurile. Și mai știi cum văd, cum percep dincolo de manifest oamneii, scrierile, întâmplările. Aici mă opresc și orice comentariu în plus va avea non-răspuns din partea mea. Știm amândoi de ce.

Poezia se citește cu mintea, cu sufletul, cu trupul. Se ascultă în noi, se desfiră în linii personale, în paralele culturale, în timpi, se rostește pe nivelul lingvistic, stilistic, se caută cheile compoziției, forma, dinamica interioară, coerența, tehnica, expersivitatea, discursul, starea, atmosfera, stilul și așa mai departe. Unii pot spune despre o poezie că este: non-poezie, foarte slabă, slabă, alții mediocră, alții îndeajuns de bună, bună, de colecție, rară (în, fine, a se admite categorizarea ce nu se dorește exhaustivă); foarte puțini poate vor trece peste acest nivel valoric. Eu mă încadrez, până la această etapă, după diferite criterii de evaluare proprii și ale unui critic literar, la "îndeajuns de bună". Unele poezii sunt sub această limită, altele sunt deasupra ei. Știu bine cât mai am de lucrat. Și creația nu include doar lucru. Aici nu fac un eseu. Vladimir: iau intențiile tale întotdeauna drept bune, până la limita în care se percepe - de orice cititor - spiritul "mușcător", nu în idei, ci în adresare. Am înțeles că nu îți place ermetismul meu, cel pe care îl întâlnești aici, chiar dacă înțelegi ce se află dincolo de el, în substanța poeziilor. Am înțeles și că vrei să vezi viul acela netehnicizat și simțirea, ce caracterizează scrierea mea. Sigur le vei găsi și în câteva din poeziile scrise aici. Am făcut o greșeală: m-am abținut în a comenta textele tale fiindcă am preferat - tocmai fiindcă înlănțui simboluri și ești foarte criptic - să las timp până când pot vorbi despre ele. Știi cum îți citesc eu poeziile, mă cunoști de un an. știi cum ți-am comentat poezie după poezie aproape. Știi în ce sfere culturale ne aflăm fiecare din noi, iar Poezia, cel puțin în acest moment, pentru fiecare dintre noi este o încercare, cu reușite parțiale. Eu o recunosc deschis. Fiecare din noi are poezii pe marja între non-poezie și poezie foarte bună. Dincolo de acest prag, până acum, nu am găsit autori aici sau pe alte site-uri unde ne aflăm. Dacă tu ai considerat că scriu aici "de atelier", deși sincer vei recunoaște în tine că ai greșit afirmând acest lucru, este pentru că poeziile necesită încă prelucrare. Toate ale mele, toate ale celorlalți. Prin urmare, nu îmi cere să exemplific unde se laudă poezii la limita valorică medie, fiindcă este vizibil. În plus, se acordă fiecăruia dreptul să spună orice, cu o condiție cel puțin: a respectului față de text și om. Și prin acțiune-fapt constructive. Mulțumesc pentru schimbarea de registru din al doilea comentariu al tău, e un semn de înțelegere, la care mă așteptam și pe care eu îl voi respecta. Și te aștept pe textele mele în continuare, cu bune intenții, indiferent de cum bat vânturile și cât de deschisă este poarta lor. Mă voi gândi la următoarele: - dacă să mai fragmentez. așa am simțit în ultimul timp lucrurile, oamenii, realitățile, așa le-am redat - voi schimba "sticloși" deși în acest context merge, dar fiindcă nici mie nu îmi place să uzez mai mult ceva prea uzat, voi încerca să dau ochilor acelora altă calitate. - fire albe (rămășițele din "leu", firele care îi perpetuează spiritul, le las așa, ca și palmele vântului - inițial scrisesem brațele, dar nu, cenușa pe brațe nu merge; am încercat variante ca: mâinile, pletele etc.; până la urmă am păstrat palmele). - eu scriu demult și scriu diverse. unele texte stau la dospit, altele sunt deja șterse, aruncate, unele le las pentru a fi ajutată, altele le scriu spontan, tu știi toate acestea. nu cred că deranjează că postez un text ci că uneori îmi asum riscul, ca toți de altfel, să las un text prelucrabil. sunt volume de poezie deja publicate de ani de zile care conțin poezii întregi ce ar merita refăcute, știm toți asta. încercarea mea este de a scrie în timp bine. măcar bine. dacă parcurgi ce scriam în martie de exmplu, cu ce scriu acum, vei vedea singur evoluția și în poezie. Deși am spus că las non-răspuns, faptul că ești un om pe care eu îl apreciez de atâta timp și faptul că suntem într-un spațiu public afișat m-a determinat să îți răspund. Cred că mai mult de atât este deja prea mult și că mâna a fost dată. Să avem grație și înțelepciune. Ela